Dan Mitrut

Luna nu mai răsare în seara asta. Mama a mestecat-o în ceaun, a tăiat-o cu ața și-am mâncat-o cu brânză. Copilul sări de pe spinarea porții și trase zăvorul- privire fugară peste zarea mută…

Cine-i apa de albastru? Cine-i orbul de lumina? Departari de dor astral... Cine-i cainele din luna? Cerule de fag amarnic Fotosfera unui vis ma-njunghe Cine-i painea care arde? Plange,

război diluvian... pe retina lui Galilei umblă un terminator piele și os. cautând resturi de pleoape, de lentile și gânduri rătăcite anume pe zilnicul drum dintre Pământ și Lună. povestea

Negru pe alb, quasarul de lemn isi dezbraca tipand minunile, din care sabiile-pasari ciuguleau lampi de aur. In celalalt colt al sferei, cel ce da spre haos, imblanzitorul de oameni mai

le facui semn companionilor mei sa nu dea curs altor altercatii si sa fie intelegatori. \" si tu, popo, unde erai cu Dumnezeul tau la ora noua si ceva? unde? huo, huo! nu I-a fost mila de nici un om

Pasarea apusului isi stinse zborul in ageazma Marii Furtunilor. Aripile ei, un sistem de oglinzi complicate, sorb ultima zvacnire de rosu: crepuscul pe Altair.

...în zori te vei trezi din somn râzând. Și singur. E semn: mai ai de trudit în trup cu o zi mai puțin; Răgaz spre Lupul Alb cu nouă sute de limbi de aur... Un vierme orb e clipa.

Batranul meu stramos cu sarpele pe umar, talmacitorul de astre, avea chipul sapat in umbra unui ochi spre taramul celalalt. Era pe undeva, la vama universului observabil, in imparatia puricelui

despre oamenii vechi, numai de bine. acum ei nu mai sunt. unii dintre noi le ducem dorul. unii se bucura ca nu mai sunt.numai vantul tace. note de lectura: \"Cunoasterea celor vechi era

De-acum nu-Ti mai pot multumi, Sfinte-adanc. Dar de ce-ai dat unei pietre oarbe lumina ochilor? Intr-un prea devreme tarziu Te-am strigat fericit dintr-un capat de zare Si am ars cu-n

Elemente de grafică O imagine poate fi analizată la cel mai simplu mod, cel al proporțiilor și al punctelor de forță, orientativ după următoarea diagramă. Punctele de forță se situează orientativ

n-ai venit. credeai că o sa-ți răpesc ore din condica nesemnată la slujbă cu scriituri de tulpini fragede, cu gandaceii-domnului, claie peste gramadă pe resturi de bușteni. n-ai

nu-mi mai scrie cu sfincși de cretă pe inimă ce, e moșia lu\' taică-tu? meseria mea e să plutesc pe nori subterani- bâlci în lumea cristalelor: Malraux avea și el un număr de circ juca

Orion șade agățat într-un nuc, zmeu de hârtie De-ar putea mai mult zăbovi s-aprind un sâmbure de jar din Sirius- miros de lemn aprins.

<img src=\"http://pic2.picturetrail.com/VOL5/2011794/3894099/48093651.jpg\" align=centre

Să înveți tăcerea cântând dintr-un cioc de Lebădă în jurul Stelei Polare, Nu-i de ajuns. Să înmugurești pădurile galaxiei doar cu un flacon de piatră filosofală împletind somnul

zambesc si numai eu simt cum se leaga vorbele nebunului de cele ale filosofului, doar ca el nu le aude pentru ca stie sigur. crede ca detine certitudinea realului. nebunul are un ritm, creierul lui

la început eclipsa n-a fost necesara în legile astrelor fotonii aveau statut de îngeri au facut unii o eclipsa din lemn... în loc de intuneric lemnul a înverzit și s-a facut