Poezie
labirintul iernii
dialog poetic Liviu Dascalu-Dan Mitrut
2 min lectură·
Mediu
creanga - uscata
corbul - deasupra
seara, toamna
(Basho)
(Liviu Dascalu) raspunsul meu:
rosul muscatei -
sunt mai putin trist
in seara de toamna
Dan Mitrut
o pereche de vrabii
acesta e ultimul dar
pentru tine,
soare
Liviu Dascalu
iarna
ca o limba straina
Dan Mitrut
la stresini
se-arata
dintii de gheata.
acoperisul putred.
Liviu Dascalu
in lumina portocalei
mi-ascund ochii
iarna, noapte
Dan Mitrut
soarele scormonind in pamant.
el rasufla negru
prin obrazul
zapezii
Liviu Dascalu
o-nteleg mai bine ca oricand
tacerea
albul intunecat al zapezii
pe acest drum nu ma urmeaza
nimeni
Dan Mitrut
sticla de apa vie pe clopoteii de vant
nici un fulg de zapada
nu se va mai pata
de lama sabiei mele
seara de Craciun
Liviu Dascalu
porcul de Craciun
cat e de coplesit de metafizica
in exercitiile sale de singuratate!
Dan Mitrut
promoroaca
albul acesta...
imi scartaie incheieturile batrane
rasarit in templu Thu-kai-lam
Liviu
cartea din geam
galbena ca o gutuie
iubirea mea, totusi, tanara
Dan
iubiri nescrise,
acesti fulgi somnorosi.
Cineva, sus,
scutura o carte.
Liviu
pasi in zapada
cuvintele au disparut
ca un stol de mici pasari
speriate de furia luminii
iarna
zborul somnambulic
al unei muste
ar trebui sa am mainile
pline de sange
si sa fug pana la capatul strazii
dar nu e nimic: ninge
Dan Mitrut
regasesc poteca de pasi, pierduta urma
curge din inima mea
rosie
ca o flacara de mac
Liviu Dascalu
daca ai atinge chipul
de cenusa
al iubitei
oglinda s-ar sparge
ar fi din nou
o mare liniste
Dan
iar si iar
crengile copacilor,
ciolanele de fum
ale padurii
eu
revenind in lumea aceasta
in haina de carne
Liviu Dascalu
un mar oxidand o-ntreaga dupa amiaza
in duminici
vazute cu luneta
copacii nu respira
miscand din evantai
iubita imi darama cartile de joc
Continuare
tirania semnificativului
sa-ti lasi mainile sa respire
pe o oglinda
Dan
si cine o sa mai tina minte
scara de fum a hornului,
adulmecand stelele?
ger pe spranceana apusului
Liviu
opreste-ti rasuflarea
o clipa
apoi da-i iar drumul
s-alerge
inimii
in aceasta pustietate alba
ca un iepure speriat
Dan
picaturi de sange
caninii albi
si cele cateva urme de lup
in dreptul lunii
corbul - deasupra
seara, toamna
(Basho)
(Liviu Dascalu) raspunsul meu:
rosul muscatei -
sunt mai putin trist
in seara de toamna
Dan Mitrut
o pereche de vrabii
acesta e ultimul dar
pentru tine,
soare
Liviu Dascalu
iarna
ca o limba straina
Dan Mitrut
la stresini
se-arata
dintii de gheata.
acoperisul putred.
Liviu Dascalu
in lumina portocalei
mi-ascund ochii
iarna, noapte
Dan Mitrut
soarele scormonind in pamant.
el rasufla negru
prin obrazul
zapezii
Liviu Dascalu
o-nteleg mai bine ca oricand
tacerea
albul intunecat al zapezii
pe acest drum nu ma urmeaza
nimeni
Dan Mitrut
sticla de apa vie pe clopoteii de vant
nici un fulg de zapada
nu se va mai pata
de lama sabiei mele
seara de Craciun
Liviu Dascalu
porcul de Craciun
cat e de coplesit de metafizica
in exercitiile sale de singuratate!
Dan Mitrut
promoroaca
albul acesta...
imi scartaie incheieturile batrane
rasarit in templu Thu-kai-lam
Liviu
cartea din geam
galbena ca o gutuie
iubirea mea, totusi, tanara
Dan
iubiri nescrise,
acesti fulgi somnorosi.
Cineva, sus,
scutura o carte.
Liviu
pasi in zapada
cuvintele au disparut
ca un stol de mici pasari
speriate de furia luminii
iarna
zborul somnambulic
al unei muste
ar trebui sa am mainile
pline de sange
si sa fug pana la capatul strazii
dar nu e nimic: ninge
Dan Mitrut
regasesc poteca de pasi, pierduta urma
curge din inima mea
rosie
ca o flacara de mac
Liviu Dascalu
daca ai atinge chipul
de cenusa
al iubitei
oglinda s-ar sparge
ar fi din nou
o mare liniste
Dan
iar si iar
crengile copacilor,
ciolanele de fum
ale padurii
eu
revenind in lumea aceasta
in haina de carne
Liviu Dascalu
un mar oxidand o-ntreaga dupa amiaza
in duminici
vazute cu luneta
copacii nu respira
miscand din evantai
iubita imi darama cartile de joc
Continuare
tirania semnificativului
sa-ti lasi mainile sa respire
pe o oglinda
Dan
si cine o sa mai tina minte
scara de fum a hornului,
adulmecand stelele?
ger pe spranceana apusului
Liviu
opreste-ti rasuflarea
o clipa
apoi da-i iar drumul
s-alerge
inimii
in aceasta pustietate alba
ca un iepure speriat
Dan
picaturi de sange
caninii albi
si cele cateva urme de lup
in dreptul lunii
0106.137
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Mitrut
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 363
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 121
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Mitrut. “labirintul iernii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mitrut/poezie/58822/labirintul-ierniiComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EDParca mi-ar fi strapuns inima
taisul ultimei raze de soare.
Toate picaturile de lumina insangerata
sunt pentru voi.
taisul ultimei raze de soare.
Toate picaturile de lumina insangerata
sunt pentru voi.
0
EAAcum vad prietenia pe care Liviu o pomenea.De asemenea, generozitatea si sinceritatea care caracterizeaza o astfel de relatie, atunci cand e autentica.Bravo Liviu!
Mi-a placut duelul vostru literar.Imi aminteste de intrecerile poetilor din basmele arabe(1001 nopti).Din punctul meu de vedere, ati vorbit aceeasi limba de data aceasta.E o armonie in acest poem!Tot ce va doriti de la zilele care vin!
Mi-a placut duelul vostru literar.Imi aminteste de intrecerile poetilor din basmele arabe(1001 nopti).Din punctul meu de vedere, ati vorbit aceeasi limba de data aceasta.E o armonie in acest poem!Tot ce va doriti de la zilele care vin!
0
NVDoua priviri
una alba
alta deplasandu-se spre rosu
un ochi ascunzand lumina sub obroc
celalalt rastignit intre stele
un suflet care daruieste
teama celuilalt de a primi
O! Dualitate
infricosator de umana...
una alba
alta deplasandu-se spre rosu
un ochi ascunzand lumina sub obroc
celalalt rastignit intre stele
un suflet care daruieste
teama celuilalt de a primi
O! Dualitate
infricosator de umana...
0
ML
Distincție acordată
La multi ani, Dan si Liviu, ne-ati dat o lectie de simplitate si o minicolectie pretioasa.
Se pare ca intr-adevar invingatorul este Dan, eu o sa fur si cateva din bijuteriile lasate de Liviu, avand in vedere ca de la el incercam, intr-o vreme sa invat a simplifica.
Se pare ca intr-adevar invingatorul este Dan, eu o sa fur si cateva din bijuteriile lasate de Liviu, avand in vedere ca de la el incercam, intr-o vreme sa invat a simplifica.
0
AMDistincție acordată
Bravo, Dan! Bravo, Liviu! Dacă pe Mag îl știam, iată că ni se descoperă o altă latură a Magisterului!
Remarc:
iubiri nescrise,
acesti fulgi somnorosi.
Cineva, sus,
scutura o carte.
și
iarna
ca o limba straina
Felicitări! Și o iarnă superbă, ca versurile voastre!
0
DMeu nu cred ca e nici un invins in ce ati citit mai sus. spiritul competitional al lui Liviu nu ii prea da pace si da pe dinafara (inca) :-))))
sunt doar invingatori, iar cititorii, de vor gasi ceva bun in dialogul nostru, vor fi beneficiarii directi ai unui astfel de exemplu. el ne curata de orgolii, de cuvintele care se mai arunca uneori pe site. e un exercitiu de armonie, asa cum se spunea mai sus, in care raspunsul tau potenteaza valoarea partenerului.
cat priveste debutul meu in poezia scurta el e pe la 18 ani in revista japoneza \"Word and Kanji\" din Okinawa. il iertati pe Liviu, el nu cunostea acest amanunt.
Magul nou nascut
sunt doar invingatori, iar cititorii, de vor gasi ceva bun in dialogul nostru, vor fi beneficiarii directi ai unui astfel de exemplu. el ne curata de orgolii, de cuvintele care se mai arunca uneori pe site. e un exercitiu de armonie, asa cum se spunea mai sus, in care raspunsul tau potenteaza valoarea partenerului.
cat priveste debutul meu in poezia scurta el e pe la 18 ani in revista japoneza \"Word and Kanji\" din Okinawa. il iertati pe Liviu, el nu cunostea acest amanunt.
Magul nou nascut
0
IADistincție acordată
un adevarat festival renga :) nu stiu daca Magul le-a postat in ordinea in care au fost scrise, daca da, foarte interesant ca devin tot mai bune pe parcurs. cele doua mentionate de Alma mi se par desavirsite, insa mi-au placut si
la stresini
se-arata
dintii de gheata.
acoperisul putred.
pasi in zapada
cuvintele au disparut
ca un stol de mici pasari
speriate de furia luminii
daca ai atinge chipul
de cenusa
al iubitei
oglinda s-ar sparge
ar fi din nou
o mare liniste
si cine o sa mai tina minte
scara de fum a hornului,
adulmecand stelele?
ger pe spranceana apusului
la stresini
se-arata
dintii de gheata.
acoperisul putred.
pasi in zapada
cuvintele au disparut
ca un stol de mici pasari
speriate de furia luminii
daca ai atinge chipul
de cenusa
al iubitei
oglinda s-ar sparge
ar fi din nou
o mare liniste
si cine o sa mai tina minte
scara de fum a hornului,
adulmecand stelele?
ger pe spranceana apusului
0
GNMi-as dori sa pot da si eu o stea... o meritati din plin.
Cu batista infrangerii in buzunar
as vrea
sa intru in joc.
Cu batista infrangerii in buzunar
as vrea
sa intru in joc.
0
DMoricand si cu draga inima, ma voi lasa provocat. si imi doresc sa castigati, sa va debarasati de complicatii mentale ce au uneori haina metaforei. beneficiul va va fi inmiit.
in Orient acest fel de a scrie (la origine era renga) a evitat multe conflicte sangeroase, cand generali inamici in momente de armistitii strategice, din curtoazie, se provocau pe taram poetic. ei, istoria consemneaza cateva cazuri cand conflictele au incetat din cauza dialogului pe taramul poeziei.
dupa cultul sabiei la samurai, poezia ca semn al distinctiei sufletesti, era la fel de venerata de nobili.
Magul, peregrin prin Orient
in Orient acest fel de a scrie (la origine era renga) a evitat multe conflicte sangeroase, cand generali inamici in momente de armistitii strategice, din curtoazie, se provocau pe taram poetic. ei, istoria consemneaza cateva cazuri cand conflictele au incetat din cauza dialogului pe taramul poeziei.
dupa cultul sabiei la samurai, poezia ca semn al distinctiei sufletesti, era la fel de venerata de nobili.
Magul, peregrin prin Orient
0
Din pacate, trebuie sa ma recunosc invins. Orice asemenea dialog are si o latura agonala, e o competitie ca oricare alta, iar aici Magul l-a invins pe magister. Poemele lui au o simplitate dezarmanta, iar forta lor de impact este mult mai mare. Dan are curajul de a scrie o poezie a inimii, in urma lecturii ramai cu un plus de seninatate, cu o stare de iluminare. Ce am scris eu sunt mai mult exercitii de digitatie. Pasez mult, driblez, de asemenea, dar nu dau goluri. Mingea e mai mult la mine (uneori am dat mai multe raspunsuri, cautand o bresa in aparare), dar pe contraatac, din doua-trei pase, Dan ajunge in fata portii si marcheaza.
Eu pun aceasta infrangere pe seama oboselii. Vin dupa un campionat incarcat, in care nu am jucat rau, pe cand Dan e debutant in materie de poem scurt.
Anul viitor, dupa vacanta, odihnit, o sa-l provoc din nou (eu am fost cel cu initiativa si de data asta) pe Mag, si sunt sigur ca el va fi cel fara replica, in final.
Sper sa-l onorati pe Mag si cu comentarii pe text, nu doar cu stelute (poate ca nu va fi cazul) si urari de La muti ani.