Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Colind din Hourglace Naebula

cantautor Dan Mitrut

1 min lectură·
Mediu
Cine-i apa de albastru?
Cine-i orbul de lumina?
Departari de dor astral...
Cine-i cainele din luna?
Cerule de fag amarnic
Fotosfera unui vis ma-njunghe
Cine-i painea care arde? Plange, rade...
Joc de nenoroc,
Cantecul Delfinului sagetat de leonida
Ingerul a spus:
Zbor din stea in stea spre tine
draga cerule,
Adancule!
Copilul vede si canta:
Zbor din stea in stea spre tine
draga cerule,
Jocule!
Tanarul ridica ochii si striga:
Zbor din stea in stea spre tine
draga cerule,
Visule!
Batranii cu barbile cat Calea Lactee
soptesc:
Zbor din stea in stea spre tine
draga cerule,
Anule!
Un om care trece pragul mortii
prinde ecoul:
Zbor din stea in stea spre tine
draga cerule,
Viule!
Iar cerul surade senin deasupra tuturor
si tace:
Zboru-i zbor de ani lumina
draga cerule,
Omule!
034131
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
131
Citire
1 min
Versuri
36
Actualizat

Cum sa citezi

Dan Mitrut. “Colind din Hourglace Naebula.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mitrut/poezie/38813/colind-din-hourglace-naebula

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@luminita-suseLS
Distincție acordată
Luminita Suse
Unele poezii au darul de a pune pe gânduri și un boț de cer. Cronosfera unui astru mă trage de mâneca retinei, pâinea cea de toate zilele din spațiul solar - sufletul lui Isus, mă îndrumă pe mine: copilul, tânărul, bâtrânul, omul, viul, cerul. Cunoașterea ludică și cea mistică, reintegrarea conștiinței în țesătura cosmică subtilă, zborul transcedental... toate acestea mi-au trecut prin ochiul al treilea al gândului ca o săgeată meteorică prin simfonia delfinului.
0
ML
Motoc Lavinia
A spus-o prea frumos Oriana ca sa repet si eu, mi s-a parut plina de intelepciune si adanca, atat de adanca incat mi-era teama sa mai privesc in sus.
0
@geta-adamGA
Geta Adam
pe mine m-a facut sa privesc in sus si sa caut zborul din stea in stea. si m-am regasit copil, tanar, batran, toate la un loc. si era in mine atata apa de albastru si atata dor de lumina.
0