\"Coma Berenice\", Berenice`s hair. Frumos! (Deocamdata am privit doar pe ecranul computerului \"Coma Berenice\") In seara asta am sa merg cu ochii spre cer, doar, doar o sa vad \" Coma Berenice\".
Daca Adriana nu-mi dezlega \"misterul\", nu m-as fi bucurat citind poezia ta!
E un text cu poanta, si nu stiu de ce, rezonez la asocierea ludicului cu ... sideralul (desi ar trebui sa ma treaca un fior pe sira spinarii).
eu inteleg ca Berenice a intrat in coma, dar margelele acelea nu sunt ale bunicii? Ce este \"bunichii\"? Or nu mai stiu eu sa vorbeste romaneste (ceea ce este posibil date fiind mai multe fapte pe care nu le mai insir aici...)?
Regina Berenice avea o mândrețe de păr. Când soțul ei se afla pe câmpul de luptă, ea își tăie părul și îl depuse ofrandă zeilor ca să îl apere. Legenda spune că cineva i-a furat coada de păr din templu (coama,cosița) și a reapărut pe cer sub forma constelației Coma Berenices. Sau drept cometă, se mai spune. Cert este că soțul s-a întors sănătos de la război.
Eu am gândit mai întâi că mai nimerite ar fi fost Pleiadele pentru mărgelele bunicii, așa risipite în cosmos ca o salbă, dar probabil nu ai avut în minte așa ceva.
Dar titlul mă avertizează că poemul este despre tine.
Cred că va trebui să ne explici pentru că nu e clar ce ai vrut să transmiți.
Luminita, spui eu!
Eu cred ca Magul avea el o mare meteahna: juca la zaruri! Si cred ca prin poemul de fata magul ne spune ca el a jucat la zaruri margelele bunichii (?) si a pierdut. Si fiindca n-a mai avut nici o letcaie si nimic sa mizeze s-a dus acasa. Si bunica l-a intrebat unde sunt margelele? Pai le-am pierdut la zar! Atunci bunica i-a dat bani si l-a trimis la frizer. \"Sa vii tuns zero!\"
Misterul poeziei consta in ce va fi facut magul cu banii...
PS: Magule, sper sa nu te supere umorul meu (daca-l putem numi asa). Mai glumim si noi...
nimic nu e intamplator in lumea asta... si vine o vreme cand nici un sacrificiu nu-ti pare a fi fost de prisos, cand undeva pe cerul fiintei se dezvaluie stele ce par sa fi fost nevazute inainte.
uite, vezi? abia mi s-a oferit cheia de la vistieria stelelor si mi-e teama ca as putea face risipa. dar ce pot face?
suntem niste visatori? probabil, insa pasionati sigur suntem de ceva. si cum in poezioara asta mi te-am imaginat copil (margelele bunichii) mi-am amintit de mine, de noaptea in care am descoperit cerul, stelele, laptele cosmic.
pasiunile cele mai curate apartin doar copiilor, ei nu sacrifica nimic pentru ele, deoarece nu sunt nevoiti sa renunte la nimic altceva cu ciuda sau suparare. si-apoi, sa privesti cerul nu costa absolut nimic :)