Poezie
Ultimul sfat al lui Deceneu
106 d.H, între două lumi
1 min lectură·
Mediu
![](\"http://pic9.picturetrail.com/VOL294/1487870/2839029/34630855.jpg\")
...în zori te vei trezi din somn râzând.
Și singur.
E semn: mai ai de trudit în trup
cu o zi mai puțin;
Răgaz spre Lupul Alb cu nouă sute de limbi de aur...
Un vierme orb e clipa. Roade.
Roade!
Părtașa învierii, oglinda sabiei
de-azinoapte-ți tânguie-n teacă.
O, regele meu, nu lăsa prin ochiul tau de șoim
copitele cailor lacrimă să semene furtună.
În coamele lor ude se rostuiesc acum
cele înalte, cu cele ale pământului.
Regele meu, nu lăsa povara aceasta
peste Amintire!
063.153
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Mitrut
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Mitrut. “Ultimul sfat al lui Deceneu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mitrut/poezie/52152/ultimul-sfat-al-lui-deceneuComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMdraga Mariana, sunt bucuros de vizita la acest text si onorat de comentariu. daca nu ma insel e prima? interventie pe un text de-al meu.
ma bucur ca ai atins strunele gingase ale textului cu o simplitate si o gratie dezarmanta. intre doua lumi, regele aproape sacrificat de Cer, invata lectia despre moarte: fara spaime, fara cosmaruri, fara teama, cam asa trebuia sa mergi spre Lupul Alb.
ori el e un om si sangele-i cald. e viu. fara popor, fara pamant de calcat liber sub talpi, dezonorat de navalitori, sfatul lui Deceneu ii poate trece pe la ureche. ce e aceea resemnare? pare a spune inteleptul?
curajul de a muri nu te scapa de convulsiile carnii, de dilatarea pupilei, de nesiguranta...
ma bucur ca ai atins strunele gingase ale textului cu o simplitate si o gratie dezarmanta. intre doua lumi, regele aproape sacrificat de Cer, invata lectia despre moarte: fara spaime, fara cosmaruri, fara teama, cam asa trebuia sa mergi spre Lupul Alb.
ori el e un om si sangele-i cald. e viu. fara popor, fara pamant de calcat liber sub talpi, dezonorat de navalitori, sfatul lui Deceneu ii poate trece pe la ureche. ce e aceea resemnare? pare a spune inteleptul?
curajul de a muri nu te scapa de convulsiile carnii, de dilatarea pupilei, de nesiguranta...
0
MS
Magule,
\"Cine-o sa mai tina minte?\" licurici dez-luminati = gandacei in pijama ?
Nu, nu e prima!
Si, oricum, invatam sa numaram incepand cu unu.
La buna citire!
\"Cine-o sa mai tina minte?\" licurici dez-luminati = gandacei in pijama ?
Nu, nu e prima!
Si, oricum, invatam sa numaram incepand cu unu.
La buna citire!
0
DMam revazut textele si nu pot decat sa iti dau dreptate.
am ajuns la 2
Magul
am ajuns la 2
Magul
0
CS\"Sa nu ne temem de cuvinte, ci de intelesul lor\"
Nu ti-am mai comentat de mult un text, batrine! Nici acum nu o fac. Doar constat!
Observ, si fac analogii... :) Intotdeauna de la distanta!
Nu ti-am mai comentat de mult un text, batrine! Nici acum nu o fac. Doar constat!
Observ, si fac analogii... :) Intotdeauna de la distanta!
0
LDMi-a placut primul vers \"... in zori te vei trezi din somn razand\". Inteleg continuarea - \"Si singur.\", am si eu un haiku ce transmite (cred) aceeasi stare: \"grohaiam ma umflam cu vant/ la trezire/ singur printre obiecte\" (cred ca l-am rescris, in pagina mea precis e sub alta forma). Starea de prezenta fluida care dispare la trezire, mirarea de a te fi simit alaturi de altcineva sau doar de Elemente (Vantul), si sa nu fi fost decat singur.
In rest, poezia e plina de pretiozitati:
\"Lupul Alb cu noua sute de limbi de aur\"
\"oglinda sabiei/ de-azinoapte-ti tanguie in teaca\"
\"O, regele meu, nu lasa prin ochiul tau de soim/ copitele cailor lacrima sa semene furtuna\", mai ales acel \"cai lacrima\".
Probabil ca peste tot sunt simboluri pe care eu nu le descifrez. In acest caz, e bine sa-ti pui intrebarea ce anume scrii, poezie, sau text, sa zicem, initiatic?
In ultimul caz pune si tu o placa deasupra muzeului: aici sa intre numai cunoscatorii. La fel ca si Platon, care a pus deasupra Academiei inscriptia: aici au voie sa intre numai geometrii!
Sau lasa o bibliografie, la urma, ori o \"cheie\" intoarsa pe dos, precum cele de la rebusurile de odinioara.
In rest, poezia e plina de pretiozitati:
\"Lupul Alb cu noua sute de limbi de aur\"
\"oglinda sabiei/ de-azinoapte-ti tanguie in teaca\"
\"O, regele meu, nu lasa prin ochiul tau de soim/ copitele cailor lacrima sa semene furtuna\", mai ales acel \"cai lacrima\".
Probabil ca peste tot sunt simboluri pe care eu nu le descifrez. In acest caz, e bine sa-ti pui intrebarea ce anume scrii, poezie, sau text, sa zicem, initiatic?
In ultimul caz pune si tu o placa deasupra muzeului: aici sa intre numai cunoscatorii. La fel ca si Platon, care a pus deasupra Academiei inscriptia: aici au voie sa intre numai geometrii!
Sau lasa o bibliografie, la urma, ori o \"cheie\" intoarsa pe dos, precum cele de la rebusurile de odinioara.
0
Incep cu muzica ei. Nu stiu de ce, poate gresesc, dar muzica ei mi-l aduce in minte pe Saint John Perse (Varsta Mare iata-ma...).
Succesiunea de afirmatii lucide-sentinte (\"mai ai de trudit în trup/cu o zi mai puțin\",\"Un vierme orb e clipa\", ) si rugaminti, pendularea intre detasare si super-implicare - imi sugereaza dualitatea sau dialogul dintre creat si Creator.
Desi imi scapa simbolistica, intuiesc si in acest plan antiteza intre cel ce hotaraste (\"Lupul alb cu noua sute de limbi de aur..\"), si cel caruia i se hotaraste. Puterea sabiei ce poate aduce libertatea, invierea, de-ai putea s-o manuiesti...
Si-apoi alergatorii, cu coamele ude, ce rostuiesc \"cele înalte cu cele ale pământului\", alergatorii timpului, \"caii lacrima\", nu-i lasa sa ne ajunga. Nu acum. Nu inca!
Cred ca n-am apucat sa-ti spun cat ma cutremura poezia asta a ta.
Dar nu lasa povara asta peste amintire...