Imaginea e splendida, insa \"cotrobaind\", zic eu, cere un \"prin\" (odaia...). La fel, scotocind.
Cercetand, explorand...odaia, ar merge. Dar efectul nu este acelasi.
Eu am incercat cu...vizitand si mi s-a parut ca bunicii sunt incantati.
Tot ce-mi doresc este sa nu te superi ca m-am agatat de raza (ta) de soare. Stiu ca oricum nu vei schimba nimic. Gestul a fost savarsit.
dane, mi-am prins in palma o lacrima. bunicii pe care eu ii stiam bunici au murit amandoi. poate ca-i mai bine. dar totusi imaginea pe care am vazut-o m-a cutremurat. te-ai gandit ca poate oamenii devin oameni abia dupa ce mor?
Mie imi place cotrobaind. Sunt razele acelea obraznice care imi bat mie uneori in geam ca nici cu cele mai bune transperante nu pot scapa de oglinda monitorului. Razele acelea de care mi-e dor. Ma credeti ca mi-am mutat monitorul intr-o nisa, si raza de soare tot m-a depistat. E cotrobaiala curata, te gaseste si in gaura de sarpe.
Exemplu de bun simt! Cat m-am revoltat pe cei care isi intituleaza poemele HAIKU si sunt de fapt \"hai cu\", mai ales ca urmare a numarului de silabe, am trait sa il vad pe Dan scriind un poem care nu se vrea haiku si care totusi este. Am vorbit despre cei doi tineri care mi se par de mare viitor pe acest site si nu numai.
Am uitat steaua. O dau acum, si trebuie sa ma alatur si eu lui Cosmin. Nici eu nu mai am bunici. De 2 din 4 eram mai legat decat de ai mei. Culmea, bunicul din partea tatalui si bunica din partea mamei. Poate ca trebuia sa ii despart de ceilalti bunici si sa le fac lipeala... Eram prea verde. Oricum, dat fiindca \"au iesit pe scara din dos a sarbatorilor\" cum imi place sa gandesc despre ei, pozele lor au locul lor, si pe la 2-3 dupa-amiaza raza de soare da de ei. Atunci imi amintesc sa ii sterg de praf.
Magule ai \'comis\' un poem frumos. Concis, elegant, plin de substanta.Ai fracturat clipa lasand loc printre storuri pentru stoluri de amintiri.O steluta simbolica de la mine!
Iata, Magul nu ne mai scrie fotografii ci ne scrie \"doar\" versuri! Ehhh... trag adanc un plaman de aer si tot ce urmeaza sunt doar respirari... in ritmul sacrului pe care ah!... era cat pe ce sa-l uit! Oare? Nu! Este acolo, bunicii imi zambesc din fotografie, mie imi zambesc de acolo si parintii si mi se pare ca, uitandu-ma la ei, zambesc si eu cu ei... dar este numai o parere. Eu nu zambesc... eu respir, lumina cotrobaie prin odaia mea si mai gaseste o fotografie, una veche de 14 ani.
Cu drag,
Arcturus.
ape liniștite și foarte adânci, cum spune proverbul... uitarea se așterne peste multe cele, e nevoie de soare sau alte elemente (supra)naturale care să ne aducă aminte... un text profund purtând marca \"magul\"!
numai bine!
Cercetand, explorand...odaia, ar merge. Dar efectul nu este acelasi.
Eu am incercat cu...vizitand si mi s-a parut ca bunicii sunt incantati.
Tot ce-mi doresc este sa nu te superi ca m-am agatat de raza (ta) de soare. Stiu ca oricum nu vei schimba nimic. Gestul a fost savarsit.