dan mihuț

cătănuș,
ingenuitatea dumitale mă nădușește, zău! iar virgula trebuie că e în capul cititorului. nu o vezi în text? păcat. zău că e! un sfat la fel de neuitat precum, ziceai dumneata, poemul: când nu înțeleg ceva îmi iau bocceluța culturală și mă mut la altă umbră!

dorin,
mă sfătuiai să nu mă supăr, mai ții minte? păi, tu de ce ești încruntat, că wittgenstein e o nebună în text? retoricele tale, desigur, sunt o mare plăcere pentru oftica mea estetică. desigur!

mulțumesc pentru interpelări, de orice natură.

m-aș mai gândi, deși e greu să lipește titluri de alte texte, dar... măcar lasă-l fără acel \"la zi\". părerea mea!

textul e curat și, dincolo de orice indicații de regie de genul \"mai pune, mai scoate, mai gâdil-o\" care-mi par un fel de a nu vedea pădurea de copaci, are imagini puternice și o coerența care ține de siguranța scrisului. mi-a plăcut acest geamăt după paradisul pierdut și fiorul feminității pe care bărbatul, adamic sau nu, îl simte cu porii larg deschiși. interesante și cele două voci, una senzitiv-erotică, cealaltă a afectului intelectualizat. se poate diseca mult și bine textul plecând chiar de la imaginea mamei geea sau spre \"complexul antigona\" (dacă tot există un complex oedipian) din fiecare bărbat. dar tot bine scris rămâne. titlul mi se pare, totuși, cam nepotrivit.

emire,
de casoletă au aflat și gospodinele scăpătate. și nu cred că un cuvânt \"nepoetic\" nu poate fi folosit într-un text. ce-ai avut cu acea comparație închipuită, vorba poeticii pedagogice, nu-mi dau seama. o fi vreo disperare încâlcită și fără razonanță precum fuioarele de care ți-amintești că le-ai folosit. pericolul criticii de expresie ajustată ne paște pe toți.

narcisa,
sper că n-ai folosit conotația peiorativă în cazul halucinantului. că halucinația dirijată e o metodă, aici ai dreptate. îmi explic de ce de la veghe... mulțam pentru justificarea câlților.

medeea,
e un aspect pantagruelic, așa-i. poate nici omul porc n-ar fi departe dacă terminațiile semantice n-ar viza o sublimare a instinctelor animalice sub pielea blândă și umanizantă a afectelor.

dana,
nici nu e bine să realizezi. ești aproape de personajul acesta care joacă prin el.

mulțumesc pentru semne și-mi cer scuze pentru tardivul răspuns. inconsecvența, deh!

tamara,
observațiile tale cred că pot fi valabile în contextul dat. dacă nu supralicitezi legând, ironic, textul de alte măști decât cea potrivită.

carmen,
ți-am gustat ironia. cât despre ce-mi scapă, dă-mi voie să mă îndoiesc. citesc mult din ce apare și, dacă a trecut ceva neobservat, îmi pare rău, dar se poate repara ușor. regret că ești dezamăgită. eu nu sunt.

ioana,
observația privind poezia fiziologică, organică, anatomică sau cum s-ar mai putea numi, ar putea fi un subiect foarte amplu, dacă vorbim de dezvoltare. :)! eul e, și el, unul organicizat, intrat în zodia alterității ordinii firești.

oana,
nu te lăsa prinsă prea mult de capcana labirintului. el poate fi simplificat. ca și iadul, ca și alter-egoul. ăsta e deja pe-afară!

mulțumesc pentru semnele voastre!

ionuche,
evident că fenomenul se întâmplă rar, mai rar decât perseidele. și nu e trucat nimic, așa a apărut pe monitor pagina lacustrei. normal că am leșinat de râs.

domnule păcală,
ar exista o rugăminte... poți răspunde printr-un singur comentariu celor care te-au comentat? please!

dar rău de tot, dorine! ok, dacă zici tu, îmi trece supărarea.
mulțam de trecere și de încurajare!

ioana,
ești glumeață! nici eu nu știu cine e de vină. :))) dar cred că ai dreptate. probabil că e ușor să lipești etichete dar e mai greu să le schimbi. adevărul e că acesta e un text de atmosferă. puteau fi lăsate la o parte referințele, deși nu cred că incomodau atât de mult. olmos vede mai bine decât mulți. mă bucur că te bucuri!

adela,
beethoven related to...?! sabato?! m-aș sulemeni cu eticheta asta, original. deși nu e nimic în plus, pe fond de ten. da, răul nostru cel de toate zilele, neînțelesul. vina mea. mea culpa! mă bucur că a fost plăcut. măcar.

constantine,
când nu auzi, nu înseamnă că nu poți să vezi. tu ai văzut un film cu roosevelt. mișto scaun! și ai fost în buzunarul lui gauguin când mr. vincent și-a oferit urechea unei dame. interesantă asociere ai făcut.

tizule,
ba sunt cumplit de ranchiunos, dar nu mai exersa șantajul! lovește, pe manitou, în text, nu te mai lega de editor, șaman, zarzavagiu, alergător de poștă, brutar, conductor de roabă... sau mai știu eu ce persona s-ar afla în spatele textului. argumentează pe text lipsa de noimă sau totala greșeală. restul sofismelor nu le mai discut. (poem cam lipsit de poezie?! idei ca lumea?! figuri de stil?) să fim serioși, chiar sunt ranchiunos. și nu știu de ce.

domn tănăsescu,
mergi pe culoar drept, dar drept. apoi, faci la dreapta. sunt curios unde ajungi. tare curios.

emire,
ia-o după domn tănăsescu. mi se pare mie că se aude un susur?! s-a spart vreun calorifer? sau e de la pietre?

vă foarte mulțumesc pentru aprecieri și vă mai aștept!

don basil, nu sunt convins de arătarea plăsmuită. jumulitul tău rupt în două precum pisica, zdrelit, nămolit și lăsat în ger are ceva din caricaturalul în care tot vor textele de mai încoace să arunce chestiile astea mijlociotare. și ne făcurăm cu tot felul de îngeri (debili, scatofagi, cyborgi etc., etc.) așadar mă uit chiorâș la îngerul cesta. urât rău, n-am ce zice.

o a doua parte a textului mai puternică. prima parte doarme aproape de clișeu. nu respiră.

un text între organul care produce luciditatea și ceața afectului. rămâne această spălare a celor care au plecat și lasă murdăria dispariției în cei rămași, dușurile răcindu-se treptat până la înghețare, un efect sinestezic al celor de dincolo dar și dincoace, din noi.

chiar dacă, deranjat un pic de marca încetfoarteîncet, artificioasă (și reuzitată) privind construcția, lectorul din mine gustă din festinul-praznic. emblema textului e demonstrativă și picturală. demonstrativă ca intenție a vigurozității expresiei duse spre tandru, spre matern și picturală spre amănunt cinematografic. e o măiestrie în terminația imaginilor, în prelungirea lor în imaginativ. penelopa asta care hrănește copiii rătăcirilor cu un festin vegetal-marin și nu pretendenți orgiastici (oare telemach scrie?), penelopa asta e cuceritoare în ampla tihnă a așteptării ei. ala care vine o fi odyseu? purificat de mări și călătorii, închis ca o perlă între cele două falii ale lumii. ioana, am încercat un clasic truc de interpretare. sper să fiu în tonul primăverii tale.

adela,
și totuși, pasternak era cel din \"centrifuga\" sau epicul de lângă block? da, ne putem duce spre mulți ruși, chiar fără să ne dăm seama de unde am plecat. recunosc, la pasternak m-aș fi dus mai greu. fiecare cu-ale lui.

tamara,
n-am vrut ca sunetul să fie grav, dar, dacă tu zici... la identitate ai dreptate. un moft. observația cu estetizarea e valabilă, chiar dacă nu la asta m-am gândit.

mulțumesc pentru treceri și semne.

narcisa,
hehe, profetic zici tu? sper că nu și prea sibilic. cu siguranță voi încerca și alt mod. toate la timpul lor. mulțumesc pentru freamăt și sugestii. plăcerea e a mea!

ela,
la fierăstraie ți-aș da dreptate, dar de dorsalele pianului nu știu de ce te-ai împiedicat. mie mi-e bine cu ele. calc apa. și redundanța aia e pusă cu sens, dar tu ai dreptate. despre miza pe reprezentarea imaginativă ar fi mult de discutat. mulțumesc pentru prezența și aprecieri. cu reverență!

claudiu,
le-am mai aerisit, e adevărat. închistarea în coduri personale nu e o soluție pentru textul poetic. mă bucur că ți-a plăcut ceva din text și îți mulțumesc pentru semn.

marian, da, din profil aduc un pic cu cioran. n-am nasul pesimismul lui, dar am șapca, o șapcă extremă, te asigur.

păcală, foarte bine faci că-ți iei adio de la pezevenghiul ăla.
m-am supărat pe el că n-a venit la priveghi.

mădălin, ce vă pocni cioran pe toți?! glumeți mai sunteți!

daniel,bine, maestre!

dorin, curios nivelul ăsa de senzație. că doar acolo se cuibărește ficțiunea asta numită moarte. lecturile tale rotunjesc.

cornel, mișto eseul! brava!

noemi, sigur ai cetit \"plugarul și moartea\" ilustrată de holbein. nu-i nimc, chiar dacă e vorba de altfel de moarte, tot ficțiunea aia e.

vă mulțumesc pentru prezență și aprecieri.

domnule marin,
m-am mustrat serios pentru acest lucru pe care vi l-am produs. promit că nu se mai întâmpla!

mădăline,
tu o vezi cum vrei. că doar de aia cetim, să vedem ce vrem noi.

nic,
frumoasă întâmplarea ta și-mi face onoare că ai pus textul tău aici.

medeea,mă bucur pentru liniștea și pentru cuvintele tale.

vă mulțumesc pentru semne.