Poezie
nișa dintre noi și merele mâncate
(tandrețe și mașini)
1 min lectură·
Mediu
ce mai poți spune când e liniște când merele pe care
le mănânci ajung într-un loc care te face să
lași în urmă pe marginea trotuarelor
crengi și rădăcini de care se-mpiedică
mașinile de tuns iarba
nu sunt în stare să ud plantele
să stau de vorbă cu ele ștergând
pervazul cu coatele flanelei
să mănânc un măr din care nu se vede livada
apoi semințele migdalate pe linia vieții
șir irosit
e privirea printre copaci mai liniștitoare decât solstițiul de
vară
departe se aud pași împiedicându-se
un zgomot surd împletit de croșetă
pe mirosul delicat
pleoapa închisă tresare ca la apropierea cuiva drag
mai muști de lângă codița parfumată
simți alunecarea
în liniștea din tine
toate merele se întâlnesc undeva în noi
și ne rod până ne încrudează
până când devenim simple mașini de tuns iarbă
063.600
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan mihuț
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
dan mihuț. “nișa dintre noi și merele mâncate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/213081/nisa-dintre-noi-si-merele-mancateComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SMcateva trairi ce ma fac sa nu trec, pur si simplu, pe langa acest text.
musti dintr-un mar care de fapt esti ... nu te regasesti;
astepti si alte mere care sa fie langa tine, in tine si sa va pierdeti undeva, in natura din care ati nascut.
cel putin asa am vazut-o eu... intr-un mod cat se poate de simplist.
mai mult sunt curios daca ce am surprins are vreo legatura cu ce este scris mai sus
musti dintr-un mar care de fapt esti ... nu te regasesti;
astepti si alte mere care sa fie langa tine, in tine si sa va pierdeti undeva, in natura din care ati nascut.
cel putin asa am vazut-o eu... intr-un mod cat se poate de simplist.
mai mult sunt curios daca ce am surprins are vreo legatura cu ce este scris mai sus
0
NPDistincție acordată
Dan,
Ca să vezi ce nostimadă! Astăzi am vorbit la telefon cu ai mei de la țară, care au trebuit să alerge la delefon de prin livadă, mi-am amintit de merii bătrâni și am scris un text. Am venit cu el la birou, avându-l scris frumos de mână, l-am cules, l-am postat, ca mai apoi să descopăr textul tău și să-l găsesc destul de apropiat de al meu. Atât de apropiat încât a trebuit să-l retrag pe-al meu pentru a nu provoca tot felul de interpretări neplăcute. Totuși, dacă nu te superi, țin să ți-l arăt ție în acest comentariu. Uite-l:
ROSTOGOLIRE
ieșeam uneori dimineața în livada pustie
unde același măr se desprindea de aceeași creangă,
se rostogolea la picioarele mele
și aștepta mușcătura.
îl încălzeam o vreme la piept,
îl lustruiam cu fularul,
mă uitam la neclintirea crengilor goale,
la trunchiurile lor speriate
și mușcam adânc,
apoi așteptam să muște și mărul din mine,
să muște la fel de adânc din mine,
amintindu-mi cum
ieșeam uneori dimineața în livada pustie
unde același măr se desprindea de aceeași creangă
se rostogolea la picioarele mele
și aștepta mușcătura.
îl încălzeam o vreme la piept,
îl lustruiam cu fularul,
mă uitam la neclintirea crengilor goale,
la trunchiurile lor speriate
și mușcam adânc,
apoi așteptam să muște și mărul din mine,
să muște la fel de adânc din mine,
amintindu-mi cum
ieșeam uneori dimineața în livada pistie…
Textul tău este mult mai dens și m-a cucerit, de fapt, mai mult decât mă cucerise ideea care mă împinsese în zori spre poezie. Fără alte comentarii - o stea!
Ca să vezi ce nostimadă! Astăzi am vorbit la telefon cu ai mei de la țară, care au trebuit să alerge la delefon de prin livadă, mi-am amintit de merii bătrâni și am scris un text. Am venit cu el la birou, avându-l scris frumos de mână, l-am cules, l-am postat, ca mai apoi să descopăr textul tău și să-l găsesc destul de apropiat de al meu. Atât de apropiat încât a trebuit să-l retrag pe-al meu pentru a nu provoca tot felul de interpretări neplăcute. Totuși, dacă nu te superi, țin să ți-l arăt ție în acest comentariu. Uite-l:
ROSTOGOLIRE
ieșeam uneori dimineața în livada pustie
unde același măr se desprindea de aceeași creangă,
se rostogolea la picioarele mele
și aștepta mușcătura.
îl încălzeam o vreme la piept,
îl lustruiam cu fularul,
mă uitam la neclintirea crengilor goale,
la trunchiurile lor speriate
și mușcam adânc,
apoi așteptam să muște și mărul din mine,
să muște la fel de adânc din mine,
amintindu-mi cum
ieșeam uneori dimineața în livada pustie
unde același măr se desprindea de aceeași creangă
se rostogolea la picioarele mele
și aștepta mușcătura.
îl încălzeam o vreme la piept,
îl lustruiam cu fularul,
mă uitam la neclintirea crengilor goale,
la trunchiurile lor speriate
și mușcam adânc,
apoi așteptam să muște și mărul din mine,
să muște la fel de adânc din mine,
amintindu-mi cum
ieșeam uneori dimineața în livada pistie…
Textul tău este mult mai dens și m-a cucerit, de fapt, mai mult decât mă cucerise ideea care mă împinsese în zori spre poezie. Fără alte comentarii - o stea!
0
SPde fiecare data cand citesc un poem scris de tine, regasesc o liniste si o asezare aparte. este un univers rotund aici, o monada omeneasca, in care iubirea este o regasire si o dez-golire si o completare, un rod,
medeea
medeea
0
dar...dată fiind situația, mă abțin și spun doar că ai aici o poezie autentică
salut,