Poezie
personaj din carne
2 min lectură·
Mediu
mă întreb de câte ori stai pe scaun
dacă realizezi că disprețul e ca o casoletă de carne
pe care o mesteci până când mațele prind forma unei
disperări a câlților
întinzi gâtul și sorbi
venele se învolburează
și se îngroașă de parcă
ai bolborosi o incantație
mănânci până cazi lat iar mâinile continuă să tragă de aer
au în mișcarea lor o clădire contrafăcută
ca un corp flasc pe care te urci când
nu sunt aici
veghea mea are ceva din ceara care-mi curgea
în copilărie pe mâini
apoi pica în nisip și se acoperea cu zăpadă
nici nu mai știu de ce îmi număr și-acum degetele
de parcă mi-ar mai fi crescut unul
galben
coloane groase
din ce în ce mai groase sunt deja ridicate
dacă oferi din carnea tocată
sprijinit de perete
mă încrunt și scuip
te scuip din mine fără să mă uit
la suplețea clădirilor modelate fără să ai
cea mai mică mișcare a feței
scaunul
casoleta goală și dârele de pe perete
privesc locul pe care ai rămas
urmele de sânge amestecat cu apă
mă așez
ar fi fost atât de bine să fii azi aici
să vezi cum am învățat să mă rotesc
în miezul mișcărilor tale
construind același personaj
074.243
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan mihuț
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 207
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
dan mihuț. “personaj din carne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/216895/personaj-din-carneComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MChalucinat poem, Dane. mi-a plăcut mult, în special de la ,,veghea mea\".
p.s. mircea, tocmai pentru că știi moliciunea și calmitatea câlților, îți închipui acum cum trebuie să fie dacă au ajuns un vârtej disperat?:)
p.s. mircea, tocmai pentru că știi moliciunea și calmitatea câlților, îți închipui acum cum trebuie să fie dacă au ajuns un vârtej disperat?:)
0
SPun poem in care domina omul-porc, asa as vedea acum. Ce am regasit aici este raportul lansat intre famine si cultura totusi. Este impresionant sa vezi acest grotesc pana la urma in care balteste omul; Gargantua nu caracterizeaza tipologia cat faminele, zic eu,
0
MLtoate ne sunt ingaduite dar nu toate ne sunt de folos :)
scuze dan
0
DMsincer dacă nu îmi spuneai tu, probabil că nu aș fi realizat treaba asta. :)
Poemul ia forma unui personaj în carne(că tot am vb de ea) și oase, un personaj abstract care iși joacă rolul cu precizie, fără a uita replicile, făcând abstracție de recuzita mâncată de molii și de restul personajelor.
Mi-a plăcut.
Poemul ia forma unui personaj în carne(că tot am vb de ea) și oase, un personaj abstract care iși joacă rolul cu precizie, fără a uita replicile, făcând abstracție de recuzita mâncată de molii și de restul personajelor.
Mi-a plăcut.
0
DMemire,
de casoletă au aflat și gospodinele scăpătate. și nu cred că un cuvânt \"nepoetic\" nu poate fi folosit într-un text. ce-ai avut cu acea comparație închipuită, vorba poeticii pedagogice, nu-mi dau seama. o fi vreo disperare încâlcită și fără razonanță precum fuioarele de care ți-amintești că le-ai folosit. pericolul criticii de expresie ajustată ne paște pe toți.
narcisa,
sper că n-ai folosit conotația peiorativă în cazul halucinantului. că halucinația dirijată e o metodă, aici ai dreptate. îmi explic de ce de la veghe... mulțam pentru justificarea câlților.
medeea,
e un aspect pantagruelic, așa-i. poate nici omul porc n-ar fi departe dacă terminațiile semantice n-ar viza o sublimare a instinctelor animalice sub pielea blândă și umanizantă a afectelor.
dana,
nici nu e bine să realizezi. ești aproape de personajul acesta care joacă prin el.
mulțumesc pentru semne și-mi cer scuze pentru tardivul răspuns. inconsecvența, deh!
de casoletă au aflat și gospodinele scăpătate. și nu cred că un cuvânt \"nepoetic\" nu poate fi folosit într-un text. ce-ai avut cu acea comparație închipuită, vorba poeticii pedagogice, nu-mi dau seama. o fi vreo disperare încâlcită și fără razonanță precum fuioarele de care ți-amintești că le-ai folosit. pericolul criticii de expresie ajustată ne paște pe toți.
narcisa,
sper că n-ai folosit conotația peiorativă în cazul halucinantului. că halucinația dirijată e o metodă, aici ai dreptate. îmi explic de ce de la veghe... mulțam pentru justificarea câlților.
medeea,
e un aspect pantagruelic, așa-i. poate nici omul porc n-ar fi departe dacă terminațiile semantice n-ar viza o sublimare a instinctelor animalice sub pielea blândă și umanizantă a afectelor.
dana,
nici nu e bine să realizezi. ești aproape de personajul acesta care joacă prin el.
mulțumesc pentru semne și-mi cer scuze pentru tardivul răspuns. inconsecvența, deh!
0
MLdisperare ?
nu
m-am bagat nasul unde nu-mi fierbe oala :)
eu tot n-ash folosi intr-un poem
cuvantul caserola nici sa ma picuri cu ceara
iar despre disperarea caltzilor
nu m-ai convins nici tu nici
onorata instantza
nu-mi raspunde
eu tot te mai citesc
nu
m-am bagat nasul unde nu-mi fierbe oala :)
eu tot n-ash folosi intr-un poem
cuvantul caserola nici sa ma picuri cu ceara
iar despre disperarea caltzilor
nu m-ai convins nici tu nici
onorata instantza
nu-mi raspunde
eu tot te mai citesc
0
\"casoleta\" un neologism sau ce o fi el total nepoetic poemul ar castiga mult daca ai gasi un sinonim mai comun poate unul putzin arhaic si:disperarea caltzilor - itzi marturisesc ca am lucrat mult cu caltzi sti cand lucrezi cu ghips dar n-am avut niciodata sentimentul ca ar fi disperatzi nici macar cand trageam de ei le dadeam palme si-i bateam pe genunchi sä-i fac \"turtitze :)