dan mihuț

întinde capul după dinți după gât șira spinării în așteptare năclăind pe pânza reală neclintit alcool în paharele lungi și de neatins și privirea asupra mâinii incapabile de hrană un obiect

nu te prefaci ai mâinile tăvălite prin făină dar vrei să mă iei în brațe și să cânți albești aerul care se respiră mai greu îți cade cirul de pe degete și tu glumești icar a încercat cu

semnul la adăpostul celulelor care regresează ultima picătură de așteptare din recipientul organelor se întinde peste falangele scurte ale drumului de la sârmele venelor care stau de strajă pe

tensiunea de la capătul fiecărei zile are perne de apă se coagulează undele în jurul frunții, noaptea se așează cu poalele fustei aproape de respirația noastră dăm ocol lacului, se întinde ziua,

balonzaidul acoperă rotula încastrată și așchiile feței strălucind în mucegaiul farurilor privești cum ești cu nimic mai prejos decât statuia de zahăr încolăcită ca un șarpe

treptele elucidărilor n-au nicio surpriză. când vin cei cu ecusoane în piept, ne așteptăm să ni se renege măcar imaculata origine, dar refuzurile sunt la fel de edificatoare lo-co-mo-tion,

cleiul în dar și unsul în sus al stâlpilor de piatră de fontă până la buza desprinsă de jocurile împotriva mugurilor inutili de pe călcâiul întrezărit al ghildei cu vergele cilindrice apoi te lași

cu urechile ciulite prin crevasa care nu mai clocotește și îndulcind un lăstar al fiecărui desiș prin care se aude trecâd lepra cerului acesta boltit peste miezul meu am închis sunt zile

predispus la clacă, mă înverșunez să termin mâncarea din farfurie tunurile tac cu obuzul la gură în capotul mov o pace lungă urmează supei de pui, mnnnmmm, buzele țuguiate forțează un erotism

lache stătea toată ziua în fața ușii afumate printre scule primitive. era fierar pe câteva sate de cooperatiști leneși care luau la înjurături pe coajă că nu-și făceau sape, coase, târnăcoape și nici

ziua ar putea fi plină de fleacuri, gesturi cu două muchii, respirații în ceafă, ar putea fi blândă și strecurată, un embrion într-o cameră care nu știe dacă-l dorește, dar ferestrele se deschid prea

maieutică și chiloți rup ancora reclamelor-detergent din respect față de grila de chiloți curați care plutesc în jur reclamele luate de briză navighează precum parapantele un fel de chiloți

de n-ar veni prea curând sezonul varanilor, mi se asprește pielea și tăișul oaselor, mâinile ajung să se lipească de mâlul corpului. sap o groapă înaintea ochilor și întind un pat de pietre cât

se dedică pitecantropismului de sorginte latină, chiar românească i se spunea generic oaia lui vegiliu sau a lui ște o iosif avea dinții galbeni de la tutun fuma câte o tarla stătea lângă

pungile cu energie de sub ochi, mersul piticului până-n mijlocul orientului mă screm, se îngroașă venele, mă înjur și surprind glumele cu iuda bănuiala și caraghioslâcul toți pișcotarii ăștia cu

cu proxima ocazie va păși pe scenă și va ridica piciorul privind arlechinii din spate și pe cei din față fixându-l cu lumină își va arunca țoalele medievale în praful spectatorilor din rândul

</

creierul meu se află în spatele canapelei un vagin călduros în care spăl mâinile ligheanul în care clipocește puritatea locurilor ascunse pipăitul unor degete atente ar găsi blana lucrurilor

facem așa: ne întâlnim pe un teren neutru, poate chiar gol nici obiectele nu ne fac bine, muchiile, germenii de sub ele rahatul ăla de gol dintre celule care urlă și mă obsedează toate aspectele