umanizare

ahahahah, mihootze de unde o scoseshi pe asta????

barbatul (cred ca si femeia) sunt la fel de umani si daca se lasa prada riscurilor masturbarii (de orice tip). umanitatea nu vine de la umanoid ci da la modul cat mai artistic in care o laba (fie chiar si trista) poate ajunge opera de arta.

in concluzie as incheia
mai uman, mai expus masturbarii

in rest place la mine.

leo, matale te gândești doar la evoliția falică. pânda ziceam că te face mai puțin uman, mai puțin comunicativ. vezi tu, contemplația e cam asexuată dacă o practici cu limba scoasă. și nu mai vorbi de masturbare că-ți va fi cauterizat prepuțul!
merci de vizită!

ziceam si eu
ca eu vazui panda ca o asteptare si masturbarea ca o exprimare, ca realizarea semiologica. logic deci, e drept sa te faca mai uman, ca asa ii sta bine calutului. cel putin asa inteleg eu.

nu știu de unde să încep. am să o iau oarecum aleator, fiindcă la fiecare recitire mi se pare că altfel cade accentul/ lumina și altele sunt sensurile.
și pentru că autorul e destul de abil încât să nu lase prea multe indicii - deși textul pare că abundă în conexiuni explicative - mă voi limita doar la a indica verigile, fără nicio intenție de decriptare sau generalizare.
presupun că adevărata stare de fapt a textului e undeva la intersecția medianelor. acolo ar fi centrul de greutate, nu-i așa? prin urmare, îl vom nota cu G. e aici un prim punct de reper.
așadar, aș putea să generez ideea-motor de tip classic a poemului: relația pradă-prădător;
loc geometric: la 2 treimi de bază și o treime de vârf;
termeni cheie: teren de luptă, conflicte fățișe sau nu, arme albe sau nu, (pentru că tăcerea poate fi, ohoo, o armă veritabilă, din cele mai performante), unghiuri de tragere, ziua 1, escadrilele și harnașamentul, tăcerea 1.a., ziua 2, țeava pe gură, pumnul de gloanțe de cauciuc din piept, din creier, tăcerea 2.a., ziua 3, falsele tratate de pace semnate cu ochii legați, semnate din plictis, din obișnuință, starea de asediu postludică sau pur și simplu post--,
și-acum vine partea care-mi place cel mai mult.. e momentul în care stai în poziția trăgătorului, cu arcul lipit de fesa stângă.. e puțin laș momentul, dar nu asta are relavanță acum. ochiul lunetei are rezoluția maximă. efectul e sigur. acum poți lovi. shoot.
nimic teatral. nu-mi pot aici închipui decor, roluri. nu-s măști, nici regizori, nici costume, miros de farduri și scânduri. totul are loc într-o desăvârșită discreție.
cele mai mari războaie se poartă în tăcere.
și-n fapt, pânda în sine e punctul forte (F). și nu mă pot gândi la pândă fără să-i dau conotații sexuale. gradate, chiar.
sexualitatea ca stil de viață, ca stare, ca modalitate de raportare la ceilalți și la tine însuți, așadar, sexualitatea ca permis de trecere, de identitate, ca act de descoperire, descătușare, anestezie, refulare, acceptare, reconciliere, descompunere, ieșire din banal, ca
hahaha, sexualitatea ca joc de societate, ca joc cu miză și fără miză, ca joc de noroc și făr\'de noroc
sexualitatea ca salon de cosmetică și terapie intensivă, ca vagon de dormit sau sală de așteptare, pasaj subteran, cabinet de medicină naturistă :) ca piesă de muzeu ori de teatru în 2, 3, ... n acte (comedie, tragedie, la liberă opțiune)
sexualitatea ca teren de golf (sau tenis de câmp?), sexualitatea de tip hazard, monopol sau masă de snooker, pfhhfpphh și-am obosit..
ca mijloc de dominare, de autodominare, de satisfacere/ autosatisfacere a orgoliilor
... s.a.m.d. s.a.m.d..sexualitatea ca artă ori de amorul artei.
autorul nu oferă date precise (și bine-a făcut) autorul stă și savurează. cititorul onest bâjbâie, fabulează, găsește o soluție rapidă și fără deturnări iminente sau efecte secundare și dă skip. :)

concluzie de tip malraux: secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc. în fond și sexualitatea poate fi o religie.
concluzia prin parafrazare 2: secolul XXI va fi uman *umanizat sau nu va fi deloc.
c\'est tout.

Ai mers încet, pâș-pâș, până ai ajuns la acel ciocan din creier, ce-mi pare a fi o dezlegare interesantă a conflictului din poem. Ai descris aici o nevralgie semiartistică, concentrată asupra supei. Poem foarte simplu, mai scrie simplu. Cu stimă, tama.

eroul se intoarce de la manevre, ajustandu-si din mers tinuta si descalecand treapta cu treapta- neocortexul ,sistemul limbic, creierul reptilian- in sala de conferinte, partile beligerante negociaza ardeleneste miza fierbinte, cu sufletul la gura stau si tunul, si eroul, si puiul, caci sueta e oficiata in odajdii mov/violet, eroul soarbe, degusta, metabolizeaza si elaboreaza strategia cuvenita, stie ca in subterane se naste arma secreta care face orice razboi ,redundant si orice pace, desert exotic, promite in gand atrocitati ametitoare si o resocializare contorsionata, partial solipsista, partial hohotitoare

erotismul flambat, coborarea cracanata a afectiunii , contextul gastronomic dau multa savoare textului, care, iar, e mult mai simplu ca maniera, mai viu

leo, nu e căluț, e cam centaur!

tania, punctul g nu poate fi găsit doar printr-un skip it, dar ce avem noi cu cititorul onest? să fie onest la el acasă! și de data asta m-ai surprins. bucuros de trecere.

tamara, simplu să fie și, exact, atenție la ciocan!

noemi, sărutmâinile!

felix, încerc să rămân aproape de ceea ce, ca predilecție a celor scrise în zilele noastre, numim simplu, deși această noțiune e destul de laxă. oricum, mă bucur că ai lăsat un semn.

mulțumiri!