Poezie
palimpsestos
despre text cu el însuși
2 min lectură·
Mediu
“ieri prin gând mai treceau miei sălbatici” marta petreu
“o sabie rău ascuțită a tocat îndelung marile minuni ale lumii” elena ștefoi
“și nu neantul va fi haina noastră” mircea cărtărescu
către dimineață am văzut pudra marilor imperii
adăstând pe fețe străine
câini însetați întorceau cerul pe dos în lanț
întorceau și ceasul în care înotam noi printre limbi
precum serafimii zimțați cu astre putrede subaxial introduse
în ei
ce e cu noi ai zis
nici o venă nu mișca în mine inima-mi era prăfuită
călca în urma mea și-a ta
hei o să plouă cu iisuși întorși pe dos
parcă altceva era întors pe dos eu tu cerul privind intestine
da dar și poezia nu-i nimic
în cantități mari poate fi confundată
acoperită
valuri întregi învolburate noduroase
climaxul lor aduce înspre noi fulgere ruginite
dar marea stă pe-o groapă iar zăpada
gheața nu încape precum nici un cuvânt subțire
între noi
din frunțile ce slobozesc descântece naive pentru
vintrele tuturor viselor
inele țes în jur paingi nevăzuți doar gurile noastre și
gurile lor rămân uscate două raiuri
pentru iisusi întorși pe dos
parcă era cerul ca un ceas
etcaetera
nu lumină ne trebuie ci vești despre pașii poeților
“o voi întâlni oare pe maga”
sau ignatio sancho (negrul cu voia dumneavoastră)
îmi va interzice
dimineața nu vine niciodată singură
oglindă a frigului
frig al haosului ce începe în același timp cu ea
fulgi mari împânzesc hotare de ceară
poți să le vezi ca pe niște cearcăne
sub ochii tăi lăuzi
“es ist ein vorsichtiges tückisches
leises munkeln und zusammenflüstern
aus allen ecken und winkeln”
dar aud cu atât mai mult
noi și voi iezi ai formei
către capre necunoscute înălțăm guturale
fapte
jucăm oasele demult și îndelung îngropate
prin vesele cirezi năpădind ograda (yoyotechnic)
și către apus prafurile cad hrănite
cu peltice asemănări
credem și nu credem
pulpa grasă a vieților noastre odihnește
pe-un amurg ca o cină
și noi ne hrănim pe noi
cu prăzi viitoare și trecute trofeie
dar fără vină “all this the world well knows yet none
knows well to shun the heaven that leads
men to this hell”
054
0
desprind:
\"nici o venă nu mișca în mine inima-mi era prăfuită
călca în urma mea și-a ta
hei o să plouă cu iisuși întorși pe dos
parcă altceva era întors pe dos eu tu cerul privind intestine
da dar și poezia nu-i nimic
în cantități mari poate fi confundată\"
Dane, aici nu e loc de confuzie. Poezia poate fi pentru oameni ars vivendi. Așa cum viața se poate transforma în ars scribendi. Ce travaliu intens implică toate acestea și cât talent, e greu de mărturisit acum, în timp toate se decantează.
Felicitări.
Ela