Poezie
foetus
când tăcerea închisă
1 min lectură·
Mediu
cu urechile ciulite prin crevasa care nu mai
clocotește și îndulcind un lăstar al fiecărui
desiș prin care se aude trecâd
lepra cerului acesta boltit peste
miezul meu
am închis
sunt zile în care țin deschis până mă izbește
sângele cu picioarele lui mici
dar azi am un sentiment cu unghii
lucioase de parcă
aș saliva pe creierul prin care îmi strecor
în amestec
semințele tărcate
și mă întind într-un soare de care mândru
tatăl meu
se clădește cu vârful umerilor atingând
cămașa pe care o voi purta prin mamă
mă adun și trag de acest pled
mă adaug
în cald
poate mâine cerul mă va strânge mai moale
când voi auzi strigătul de frică
al lumii
054.369
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan mihuț
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
dan mihuț. “foetus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/181708/foetusComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IGraman la parerea mea ca deschizi prea mult cu placenta. daca mai dai o haina jos, ramai o pana tocmai buna de pasarea paradisului cu ea in cioc.
ironie cat cupride. bun.
ironie cat cupride. bun.
0
ȘC\'sunt zile în care țin deschis până mă izbește
sângele cu picioarele lui mici\'
frumos.
\'dar azi am un sentiment cu unghii lucioase\'
si mai frumos.
numai bine.
sângele cu picioarele lui mici\'
frumos.
\'dar azi am un sentiment cu unghii lucioase\'
si mai frumos.
numai bine.
0
DMmihai, e bine când răspunsurile sunt de o stea. recunosc, nu-s prea confortabile, dar important e să fie justificate căutările.
ioana, putem incerca sa-l numim și așa, dar e mai bine hesheit. luasem placenta. iar pasărea... zboară pe unde cred eu? mulțumesc de trecere și aromă.
ionuț, era să-mi înghit limba. chiar tu ești! tu chiar nu ești ranchiunos? iar aici... vorbești serios, nu?!
ștefan, numai frumos și bine! mulțumesc!
ioana, putem incerca sa-l numim și așa, dar e mai bine hesheit. luasem placenta. iar pasărea... zboară pe unde cred eu? mulțumesc de trecere și aromă.
ionuț, era să-mi înghit limba. chiar tu ești! tu chiar nu ești ranchiunos? iar aici... vorbești serios, nu?!
ștefan, numai frumos și bine! mulțumesc!
0
trag de acest pled / mă adaug placentei își dezvăluie un soi de forța halucinatorie sau așa ceva
de ce un ton realist când conținutul este contaminat de lumea ce va să vină ?
întrebări la care nu am găsit un răspuns confortabil și de aia mi-a plăcut așa de mult