Poezie
exorchistul
2 min lectură·
Mediu
facem așa: ne întâlnim pe un teren neutru, poate chiar gol
nici obiectele nu ne fac bine, muchiile, germenii de sub ele
rahatul ăla de gol dintre celule care urlă și mă obsedează
toate aspectele astea dau o tristețe coclită, o apă ce stă veșnic
în aceeași gură deschisă, o vană industrială dislocată de
furtuna laringelui, mângâiată de jetul respirațiilor. mania seacă
a lucidităților mă sfredelește, îmi îmbrac hainele pe dos, îmi
închipui cum îmi îndes pumnul pe gât și mă întorc pe dos
mă bălăngăn ca un ciorap deșirat prin confuzia gelatinoasă
a spațiilor goale. se tot joacă un act sec, o sticlă de clor
cu un dop de plută înfipt strâmb stă într-un colț aseptizat
vad umbra femeii de serviciu gata să sară cu mopul și să șteargă
actorii mototoliți, saliva selectată din cele mai delicate exemplare
sociale. dar e ceva mai stupid decât dobitocul ce se rotește
ca limbile ceasului într-un mecanism defect până sar arcurile din el
din noi. ne întâlnim pe un teren neutru, chiar dacă nimic din
noi nu a fost sterilizat. suntem niște nemernici, prietene, ascultă
ce-ți spun. întoarcerile astea pe dos, gargara ieftină și sâsâitul
intelectual nu conțin decât un teritoriu microbian ce nu mai
stârnește nici măcar un recul energetic, instinctiv. ne privim fix
o vreme desprinsă din cuiele întâmplărilor; încercăm să intuim
modulațiile interioare, sârmele gândurilor și țesătura lentă a aerului
în care se mai găsesc găuri prin care să respiri. vom închide gura
dintr-o dată; primul care va respira va avea de dus lesa în care
se zbate un câine mic, o jigodie ce ține coada pe sus și schiaună
chiar așa, dracii nu sunt decât niște ghemotoace de păr care
intră pe gât și se strâng în piept ca o ficțiune penibilă, țes
acolo un sistem simpatic dar sălbăticit de lucidități, un infern
pe care, de cele mai multe ori, îl dăm celorlalți contagioși
043.539
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan mihuț
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 316
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
dan mihuț. “exorchistul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/245488/exorchistulComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ABEste bun textul, dar arânjarea în pagină obosește privirea, una este pe foaie alta în fața monitorului :) așadar ar fi potrivită o rearânjare în pagină.
În rest sunt idei interesante, îmi place construcția poeziei.
:)
\"se zbate un câine mic, o jigodie ce ține coada pe sus și schiaună
chiar așa, dracii nu sunt decât niște ghemotoace de păr care
intră pe gât și se strâng în piept ca o ficțiune penibilă,\"
În rest sunt idei interesante, îmi place construcția poeziei.
:)
\"se zbate un câine mic, o jigodie ce ține coada pe sus și schiaună
chiar așa, dracii nu sunt decât niște ghemotoace de păr care
intră pe gât și se strâng în piept ca o ficțiune penibilă,\"
0
VMExistă o tensiune interioară capabilă să rupă zăgazuri ale conștiinței.Poetul a devenit un expert al răscolirilor dincolo de orice tabu-uri pentru descoperirea detaliilor care alcătuiesc starea josnică a cărnii și contagiozitatea ei asupra spiritului.Spirit aflat permanent într-o revoltă pre-definită, își atrage asupra-și suferințele de cobai întru verificarea propriilor leacuri nedeslușite.Aceste sondări sunt dincolo de limitele uman acceptabile și oferă credibilitate puternică autorului.Paralela cu florile de mucigai argheziene este în cazul de față superfluă.Autorul își câștigî astfel cu merit deplin considerația noastră pentru gradul maxim de originalitate și autenticitate a emoției care îl mână.
0
Odar tot ion` a lu` puiu e cel mai tare poem al tau.
acesta, categoric, undeva dupa copil pe sub crengile textului.
acesta, categoric, undeva dupa copil pe sub crengile textului.
0
imagini tari
titlul m-a pus pe ginduri , nu se zicea exorcistul....sorry, revin , m-a impresionat chiar