Poezie
disoluție
1 min lectură·
Mediu
tensiunea de la capătul fiecărei zile are perne de apă
se coagulează undele în jurul frunții, noaptea se așează
cu poalele fustei aproape de respirația noastră
dăm ocol lacului, se întinde ziua, dispare în mine
exact în clipa când arăt cât de monstruoase sunt
stingerile
mirosul de after shave și pulberea cărnii se lungesc pe suprafața
apei, craniul se scufundă într-o baie albă de la
celălalt capăt al orașului
nu suntem decât noi aici, în acest ecou
viața pare surdă, orice clipă chircită în gât se zbate ca o altă limbă
un amestec de clor și piei de struguri
a înfundat seara, se purifică apele, se duc
nervii mei baletează și tu îi privești, nu e nimic nou în trupul lor
sunt doar perne pe care pui capul și te transformi
în apă
002727
0