Poezie

umbra lui stalin la chitila

(kak zakalialas stal)

2 min lectură·6 iunie 2007

Mediu

tot împing statuia de fier, o mișcă toată noaptea

știm că nu va cădea, știm și teama de șocuri

casa e bântuită, mâncăm în semiîntuneric și ascultăm bușiturile

ecvestre, ne ungem cu untură de cal și privim ghiudemul

din grindă. stalin nu călărea așa de falnic, avea dinții albi și

un zâmbet afectiv. bunica se uita la el fascinată

șoptea într-una pozei puse în prăfuita

kak zakalialas stal, kak zakalialas stal, kak zakalialas stal

de ce i-o fi făcut tocmai o statuie hidoasă din oțel

rugina a ajuns în inima spaimei, ni se pare că

zâmbetul ăla e al hanului mongol după ce făcea pramidele

din tigve, bunicul zice ceva de nenorociții de kmeri roșii

nu meri, nevastă, ăla-i beniuc, omu’ cu mămăliga și compresoru’

șșșt că iar se mișcă. cad ciupercile de pe mumie la moscva

miroase tot kremlinul a stalin împuțit dar nouă nu ne pasă

bombardamentul londrei a fost al dracu, nepoate

tromboniștii ăștia nu știu să aniverseze nimic, dar eu

sărbătoresc în fiecare zi. mă gândesc cum se usucă mumia aia

știu că într-o zi va putrezi și beau pentru asta în fiecare zi

am multe motive de sărbătoare. le iau pe rând de la turtucaia

toate măgăriile istorice se pot spăla. numai una nu și aia e în pod

au tot turnat la ea netrebnicii și-au urcat-o-n pod, o ascultăm

cum tropăie din 45. unii au crezut că se va opri în 53, în 89

dar e din oțel monstru, e din oțel și ruginește încet

003.291

dan mihuț. “umbra lui stalin la chitila.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/249303/umbra-lui-stalin-la-chitila

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.