Poezie
sanitație electivă
1 min lectură·
Mediu
flecăreala din pisoarele orașului vine în valuri
nori de vespasiene retează vârful copacilor
ne urinăm cu inima-n dinți, poate ne-nghite smalțul alb
vopseaua proaspătă. se-aud tocuri de dame nerăbdătoare
să-și arunce chiloții-n bazin, o vezică sexuală virează
dreapta după sinapse
erecția nu e decât un exercițiu de identitate, o lăcomie
care iese din corp să bea un pic din pestilența
urbană, să poarte la brâu aripile căzute ale serafimilor
drogați, să sugă praful care numai aici are consistența
marilor înălțări. ar trebui să curățăm toaletele
și să le transformăm în saloane de conversație
inhibițiile sunt un strat de căcat întins pe pereți
scrotul plin de prejudecăți se reneagă la prima golire
savana femeilor excitate se apleacă în vânt, apoi
trec leii și dau repede cu mopul
mediul antiseptic cordează sanitatea noastră îmbățoșată
altă erecție supusă normelor de higienă morală
dacă te gândești la nichita când te caci ești ultimul om
iei curpapirul cu teamă și te ștergi, ți-e scârbă de
libațiile cu urină, dar, când îi vezi pe ceilalți cât de animalic
își refuză plăcerile sterpe ale comunicării
ai bea toată urina din lume, numai să salvezi ceva
din sapiența scursorilor ce țin discursuri cu degetu-n cur
001.736
0