Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@dan-mihutDM
dan mihuț
@dan-mihut
Poezie

maree

(eșec)

2 min lectură·
Mediu
voi face o tabără în viroaga asta dintre lașități
să știu cum mă fac rotund păsările care trăiesc vascularizate
în fiecare mișcare
durerea poate fi simțită doar într-un singur mod
îți dai seama că locul din tine a fost luat de altcineva
o vietate necunoscută zâmbește până crapă
valurile de întuneric au o lumină sub ele
doar o liniște o bandă galbenă care avertizează
orice formă de escaladare duce către incandescență
și cenzură
racordul prinde viață ca un vierme intestinal pășind
între pereții faliilor
inima bate-n orice cap al hoitului rarefiat
din vezică se scurg patetic sentimente ca oul de șarpe
arde tulpina ochilor ca o pungă de țiței după ce a strâns
toți nervii sub ea
sunt atât de banal într-un cot
sufăr de parcă aș citi o carte din colecția aventura
cocoloașe de vanitate îmi înfundă pipa
orgoliul s-a lăsat în colțul gurii și caută criminalul
prejudecata stă spălată și stoarsă
pe-o cuvă
e o operă bufă prin intestinele mele exersând mersul piticului
râd coatele genunchii cartilagiile zona genitală
o mare parte din țesuturile de suprafață se tăvălesc
prin hohote
dacă nu ar râde atâtea mi-ar fi rușine
sinuciderea mi s-ar părea o simplă decuplare
faptul că iubesc da
ar rămâne ca o urmă de melc pe steiul celui iubit
complicând burlescul durerilor spre confuzie
cu un simplu lumbago
tabăra mea dintre lașități are soldați de plumb
mă joc cu ei până-mi piere pofta de viață
apoi văd în înălțimi alte forme de evacuare
stupidă
044.221
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
247
Citire
2 min
Versuri
36
Actualizat

Cum sa citezi

dan mihuț. “maree.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/220069/maree

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@silviu-viorel-pacalaSPsilviu viorel păcală✓
Ca și cum ceea ce numim noi viață ar fi un mecanism care funcționează până la decuplare. E o versiune mecanicistă.
0
@constantin-codreanuCCConstantin Codreanu✓
Dan, sunt texte care mă fac să mă întreb de ce ar avea nevoie de comentarii. Cel de față e unul dintre ele. (Malițioșii m-ar întreba, \"atunci de ce mai deschizi gura, Constantine?\":))
„din vezică se scurg patetic sentimente ca oul de șarpe” o imagine ejaculatorie prin definiție care însă are un aer de cotidian, plictis, inerție aici.
„cocoloașe de vanitate îmi înfundă pipa” aici l-am revăzut pe fostul meu profesor de Științe Politice, mai mult, cred că există o tipologie a fumătorilor de pipă care suferă de acest sindrom în majoritatea lor covârșitoare.
„sinuciderea mi s-ar părea o simplă decuplare”, păi, exact asta e.

Cu drag,
Constantin
Mult și frumos!!! Felicitări!
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
M-a pătruns până în sânge ‘mareea’ textului tău !
Am descoperit în el nuanțe filozofice, o concentrare a expresiei, o anatomie în care organele se scurg în sentimente și un alai de defecte ce se deplasează burlesc prin poezie.
Valoarea s-a lipit de poem și nu poate fi desprinsă prin comentarii.
0
@irina-nechit-0020579INIrina Nechit✓
- o vietate necunoscută zâmbește până crapă!!!
Mi-am imaginat cum de la gura vietății pornesc crăpături tot mai mari, tot mai multe, mai ramificate, mai dureroase, mai crâncene. Burlesc, operă bufă, escaladare și, în fine, \"sunt atât de banal într-un cot\".
0