caut un loc de urlat varianta sonoră a veceurilor publice
un spațiu special amenajat pentru țipete scoase
din plămâni din gât din foame din cur
locante vesele în care voma auditivă să se prelingă
într-o zi o să îmi fac bagajele
și o să mă mut cu totul în inima ta
eu nu ameninț niciodată
eu promit
jur pe sânge
cu fruntea pe banderola ta de nebun
cu ochiul zbătut în apa lui
deși locuiesc în furnicar sunt prevăzut cu trompă
elefantică simțire
tropa-tropa și fâș-fâș dusă-n spatele urechii
limba ursului de pluș conservarea neperechii
are-un soi de-alunecare dinspre pernă
îmi tai venele ca să mă bei
am pus cuburi de gheață peste ele
cocktail uman de viață-ntoarsă
pe toate fețele
îmi tai părul până la ultimul
freamăt epidermic pervertit
de ura născută dintr-o
pentru macaragiul meu
aș trece prin toate straturile atmosferice
aș pupa boturi de avioane
mi-aș ondula părul în elice
și dacă și numai dacă e cazul
aș înota bras pe stele
așa de înaltul meu
cremene de cremene rotulă și cot izbindu-se una de celălalt
eu de tine
cine mai citește scripturile prin biserica din pieptul tău
cine mai bate toaca ținându-se în leșin de balustrada sângelui
nu
fără să vreau să te omor
am intrat cu briceagul în
pleoapele tale
se-aude scrâșnit de măsele
am violat cu buza ruptă
statuia
și duhul a ieșit iar
bună ziua ce mai faceți
am auzit c-aveți
sunt captivă
în această noapte nămoloasă
și toți greierii planetei
au bocanci grei
prin care tăbăcesc
întunericul
până rămâne din el
doar o curelușă sonoră
la gâtul lui dumnezeu
*
dacă
se bucură că nu mai pot să scriu poezie
de fapt n-am făcut niciodată altceva decât
să scrijelesc piatra funerară a tatei
marmură albă calitate extra spania 89
dar nimeni nu s-a prins i-am făcut pe
mi-au jupuit memoria de craniu ca o floare smulsă apare dispare și se-apleacă
peste mine ceva cu mult mai mare din mine și din afara mea
cu lupul de mână cu calul prins în păr și vântul sub talpă
Cum se face că muzica are atâta putere încât mă ia de mânecă și-l lasă pe Cronos să rânjească trist în colțul clipei ?? Cum se face că nu mă înec în ploile plânse de viori, cum se face că ies mereu
Și acum, ce urmează?! Ce stai cu bucata aia de pâine în mână,încremenit?!
De parcă n-ai știi...
De parcă n-ai vedea când litera îți dansează pe pleoape...
Sosește un anotimp în care nu o să îmi
se recomandă
citirea cu atenție
a privirilor
dezgolirile-n tălpi
și imediata apropiere
epidermică
pot apărea reacții
o revoluție frământată
îndelung
respir într-o ureche
sau siropuri
dacă ar fi să existe o unitate de măsură a intensității bătăii de inimă inginerule
toți bărbații celebri care m-au iubit ar urla de rușine și-ar smulge degetele din mâini
văzând gradul în care
peisaj imposibil de recuperat:
tu* cuprinzi cu o singură mână mijlocelul timpului
extragi rădăcinile pătrate din sânul meu dospit șlefuiești arzândul cu sprânceana
cu o lingură în mână mă cauți în
anadana de azi nu te mai mint am dovezi c-am nutrit o iubire aseară
pe când îmi tocai despre mobila veche și despre cum ne-ar sta cu pahare cu pai
duși la soare pe alte coaste decât ale tale în
acum mi-am învățat corpul să trăiască în gura altui om
și eram moartă căzută din cer
foamea le înfrumuseța chipurile
foamea netedă și surdă
ca o bucată de staniol
mama n-ar fi văzut
vă testez starea de spirit pentru bucurie înmuiați degetul în ochi pentru tristețe cu fața la zid corbul pe spate ciugulind din ceafă ultimul gând/negru și el/ ar mai fi o stare de spirit pe care nu
am inundat cabina telefonică. suntem blocați în ea și sunăm la întâmplare.
sunt toți plecați. ne răspund focile rămase acasă, în locul robotului.
degetele lui s-au lipit de taste. ale mele de
Personal, în primul rând, m-aș întâlni cu maestrul Bufnilă.
Chiar dacă m-ar lua prin învălurire, m-ar învăța câteva lucruri despre eficientizarea comunicării, lucruri pe care am simțit eu că le știe,
nu foarte mici
dar nici foarte mari ca acum
aveam o casetă
pe care eu am primit-o
muzica se auzea prost
destul de prost
și ascultam melodia asta
eu și cu bro
care era încă și mai mic decât
nu mai am timp de transhumanță,du-ți furtunile unde vrei
am închis sezonul am tras obloanele să te văd acum
să te văd cerșind cu palmele în inversă lovire
vântul mă huiduie nu am voie să las tălpi
(moment publicitar)
mă, li, cum ziceai tu că o să revoluționezi poezia?
o să scriu din pat pe burtă goală și vie
lăsându-i pe toți președinții lumii
să semneze tratatele de pace
pe fundul
dacă aș reuși să scot din gât
acest nod de sârmă ghimpată
poate aș face din el un gard
în jurul blocului
sau un staul
pentru ideile tale
cornute
în fond eu nu sunt decât o conductă
cu păr și