poetically yours

lung poem și toutuși de ce așa de repede se termină?
ai obiceiul să mă faci să uit de timp.de la fuga ta ce îmi aduce aminte de teleenciclopedia cu animalele de pradă răsuflând prada( tu cu hainele lipite de sânge vânezi un cărtărescu iluzoriu care trăiește doar în cărțile tipărite în condiții grafice deosebite )și până la economia de sărut care devine un cod pin al iubirii mă aduci într-un final pe un uscat de carne, un crevete tare și fărâmicios.
o fugă nebună pe tărâmul de cuvinte, li
numai bine

și iată că setea halucinează apă
așa cum dogoarea halucinează ploaie

sângele meu anxios halucinează
o glumă coagulată

mâinile ce-mi scotocesc prin creier
halucinează un aluat cerebral

din care îmi voi hrăni uneori
moartea

fac economie de sărut

sărutul poate deveni
un reflex trist
o obișnuință nulă
papuci în picioare dimineața
pâine prăjită
hârtie igienică roz
coca-cola și cappy
mădălin ionescu pe național
bilet compostat
și cod PIN

asta devine sărutul

ca și cum sfârșitul iubirii
ar fi conținut
în însuși începutul ei

semnele morții sunt peste tot
așteaptă doar să fie citite


desi - gluma coagulata. de ce gluma?

că ați avut răbdare să parcurgeți acest text
când credeam că nimeni nu o va mai face (aici, li se alintă conștient!)

Ștefan,

Ai alergat cu mine, nu împotriva mea:)
Se numește că, într-un final, am ajuns la același liman.
Ideatic, poetic, sufletesc - cum vrei tu.

Horia,

sângele meu anxios halucinează
o glumă coagulată

pentru că am opus \"anxiosul\" - unei nevoi de umor :)
iar curgerii line a sângelui - coagularea lui.

Adică, la anxietate eu nu am un leac mai bun
decât o glumă bună!
Cum ar fi, de pildă, aceea că sângele meu
se poate halucina pe sine.

Altfel, Horia, de ce ai simțit nevoia să faci
copy paste la partea aceea de text?!

poetically yours,
li

Pentru ca mi-a placut acea parte foarte mult si nu gaseam cu ce cuvinte sa o laud in afara de propriile ei cuvinte.

poate deveni
un reflex trist
o obisnuinta nula
evident ca stiam asta, da\' mi-a placut cum ai zis-o, si tin sa-ti zic vai, ce-mi place
si nu-i nevoie sa-mi raspunzi, azi pot trece si nebagat in seama. :)

am puterea să te las să-l dorești
tăvălindă rapace vie
la picioarele mele

Alina, din moment ce tu-ti pastrezi perspectiva ta [iubitul meu marxistul ma ucide cu zeci de lovituri de cutit], bine acum nu stiu daca pe tot parcursul acestor colaje, poate ca respectiva imagine face exceptie, insa chiar si asa, \"tavalinda rapace\', lasa sa se inteleaga ca tot despre SARUT e vorba, feminizandu-l, desi tu descriai, poate,PUTEREA infranarii ...*confused here*
Asta mi s-a parut singura \"discontinuitate\" :)

Pe Florin Băjenaru nu-l bag în seamă că asta îi e dorința. Or dorința comentatorului e poruncire pentru mine.

Dar lui Traian trebuie să-i spun:

Da, chiar mă gândeam că cititorul va avea probleme acolo. În general, mie îmi place să fac schimbul acesta de voci, între masculin și feminin sau între personaje, de e cazul. Nu am păstrat perspectiva, tocmai asta e, i-am dat glas și marxistului în ultimele două fragmente. De altfel, e și ușor de intuit asta: numai un bărbat (în speță, marxistul) ar putea spune \"fac economie de sărut\". De aceea, acea strofă:

am puterea să nu te sărut

am puterea să te las să-l dorești
tăvălindă rapace vie
la picioarele mele

îi este adresată femeii - care este lăsată \"tăvălindă rapace vie\" la picioarele marxistului.

Același lucru se întâmplă și cu ultima parte a acestui text. Simt că trebuie să aduc mai multe perspective uneori și mai simt că nu trebuie să subliniez, să boldez, ci să las cititorul să intuiască asta, să îl chinui, adică :)

Traian, m-a bucurat mult că ai adresat această întrebare și sper ca răspunsul să fi fost lămuritor.

Mulțumesc.

Clearly yours, :)
li

nu ma pot pronunta asupra a ceea ce e bun sau rau , stiu doar ca imi place, e voie doar atat?? dc nu ?!? sugerezi, asta-i farmecul, o stii si tu , o stiu si eu , si-atunci dc am mai zis-o ?!? findca-mi place, e ca o apa , atat , ei nicodata nui atat , dar deocamdata...
imi place deci

bag de sama ca ai trecut la poeme-maraton, dar ai scurtat respiratia versului, ca incepi sa utilizezi tot mai des figurile (dupa jakobson,stii,alea de stil), ca te-a marcat orbitor, care se dezlipeste usor la lectura, ca practici o asceza gourmet, daca sublimezi carnea in crevete

Paul, e de ajuns și așa. Uneori.

Felix, nu înțeleg ce orbitor dezlipești la lectură. Că de marcaje, nu ducem lipsă.

\"atunci când iubitul meu surâde
dracii crapă ca niște purici...\"

mi-a placut mult imaginea asta... poate pt ca e o sugestie doar, zambetul lui ramanand un mister pana la capatul maratonului...

Paula, e ca o jucărie veche-veche, dar de care nu poți să te desparți toată viața. o porți cu tine. porte-bonheur. cam așa și cu surâsul care ucide :)

mă bucură mult că ai lăsat semn aici.

li