Izgonire din mai

mi-ar fi placut mult sa fie titlul \"izgonire din mai\" (nu \"de mai\").

ma bucur ca te-am descoperit, am citit acum si alte cateva piese de ale tale: sunt incitante.

in poezia aceasta ma simt cumva...ca acasa, de parca as fi scris-o eu, pe alocuri...desigur, exceptand unele expresii, idei (nu imi suna cuvantul \"vinile\", nu imi place cuvantul \"sorb\", de ex. :); nu inteleg rolul defisului respectiv: \"roșul-deodată\", etc.)

imi pare nou, aparte, cumva, pe site, felul tau de a spune lucrurilor pe nume intr-o poezie. consider ca meriti mai multa atentie in peisaj.

Cu aceeași bucurie colegială pentru prima stea pe epoleți. Îmi pare bine că vitalitatea netrucată îți este remarcată și într-un tărîm vecin. Atitudinea fermă, abruptă uzează de o recuzită verbală și de zone metaforice la fel de \'crude\', de stihiale. Știi să-ntorci foaia frenetic.

Silvia,am aplicat schimbarea din titlu,așa cum mi-ai sugerat,tocmai pentru că într-adevăr aceasta este forța pe care o merită.Rolul defisului \"roșu-deodată\" e de a crea o imagine și face parte din nebuniile mele.În plus,așa cum probabil observi,nu sunt în stare să îmi disec/explic alegerile,dar probabil că voi învăța să o fac pentru a putea comunica :) Mulțumesc pentru ceea ce ai văzut dincolo de cuvinte.

Corneliu,nu vreau stele,vreau mii de \"lune\", să fac nopțile zile că zilele cele cu soare nu-mi mai ajung pentru setea de lumină ce mă arde,aici,în captivitatea-mi benevolă.Și mulțumesc pentru gând.Se pare că voi vorbiți mai bine decât mine despre mine :) ceea ce e minunat !

Mai pot spune doar că am fost și eu pe la voi,prin lumea voastră...și că voi mai trece negreșit!

Da, are forta poemul tau; ceea ce pe mine (personal) ma \"zgarie\" este tocmai vodca aceea; nu stiu cum o vad altii, dar eu nu as insera niciodata acest cuvant intr-o poezie... chiar si razvratita ca a ta :)

Mi-a placut versul lasă-l pe Dumnezeu n-are nici o legătură cu tunetul

Alcoolul dăunează grav sănătății,desigur,Cristina !:) Nu și cuvântului meu în care frustrările îmbată mai mult decât orice Stalinskaia...Mai am undeva ceva cu Elseve, șamponul, și mi s-a sugerat, la fel, să schimb (Vezi \"Prea priviri am tot privit\"). Am meteahna coborârii in real ca loc de unde, de altfel, recunosc că vin. Probabil că nu am destulă putere de a mă lăsa condusa DOAR de idei și trebuie să simt că e o granulă de concret în toate ! Altfel, nici eu nu m-aș crede...darămite voi ! Mulțumesc !

\"Am meteahna coborârii in real ca loc de unde, de altfel, recunosc că vin\"

de remarcat, de notat, de tinut minte, de invatat pe dinafara: poetul cand e poet si poiata cand e poiata scapa fluturi pe gura chiar si atunci cand sughite. Ba chiar si atunci cand ragaie (rog urechile \"sensibile\" sa ma ierte\")

\"Am meteahna coborârii in real ca loc de unde, de altfel, recunosc că vin\"

cu mana pe inima marturisesc ca, pentru o asemenea poezie in trei vorbe, bunicul nostru Nichita ar fi fost invidios (in discretia lui) pe nepotica lui, cu invidia aceea pe care o avea pe Labis (vezi Respirari), cu invidia aceea ...

\"Am meteahna coborârii in real ca loc de unde, de altfel, recunosc că vin\"

multumesc pentru acest Everest selenar

are ceva imperial in el

ceva din misterul lui Dalai Lama si ceva din insingurarea in munti a lui Lao Tse (copilul batran in chineza veche - copilul batran!), Lao Tse care printre fluturii pe care i-a eliberat se afla si acesta:

\"Ființele îmbătrânesc pentru că, ajunse la deplinătatea forțelor, abuzează în mod prostesc de ele\"

chiar asa, chiar asa, hahahaha: sa citesti aceste vorbe, apoi sa privesti lumea si sa mori de ras nu alta

dar Lao Tse e aici, cu noi, pe acest site chiar!

problema este: Unde suntem noi?

This is the question.

This is the BIG question

Serban, multumesc iar. Mai ales pentru scotoceli. Eu sunt aici. Chiar aici. Ca raspuns la intrebarea ta. :) La MAREA ta intrebare. Am pus si un motto pe pagina ca sa se inteleaga unde sunt eu. Aici. Chiar aici.
Si, Serban, iti multumesc pentru ca ma faci sa recitesc incercari de poem pe care le-am scris de mult timp. E un exercitiu pe care eu insami, singurica, nu prea am curaj sa il fac. Nu iti spun de ce.

prietenesc,
Livia