eu voi salva toți bețivii din birturi
voi face din ei medici stomatologi
le voi pili unghiile căci de la degete se vede omul frumos
le voi unge pielea cu lac să alunece izi cheful de viață
luna sferic lătrată
te-a înghițit cu poftă de soare
ești amantul ei ideal
mi-ai domesticit noaptea
caii stau în genunchi peste
căpăstrul zorilor
silogism din răbdări
clipa și-a ros
- Strânge mai tare pumnul,
Mi-au spus medicii
L-am strâns mai tare
Până am obosit
- Strânge-l și mai tare,
Mi-au spus magii
L-am strâns mult mai tare
Venele au trosnit
- Dar strânge-l
zuzu iaurt proaspăt cu fructe de pădure porție de familie
beau iaurt zuzu cât o familie la mine totul e cât o familie
eu însămi sunt familia mea cu patru membre tacâmuri asortate
și multe periuțe de
am făcut și azi trotuarul
vânzăndu-mă ieftin iluziilor
făcându-le mendrele
pielea lor era amară și rece
și m-am mințit că le-am iubit
cu averea strânsă mi-am luat
biruitor tot regatul înapoi
cred că privirea ta a oprit poezia
stau pe marginea fonetică a numelui tău
și recunosc că nu mai știu
să scriu poezie
pentru că privirea ta i-a pus piedică
te bănuiesc de o curgere de sânge
în fond blestemul e autentificat de faptul că cel care îl poartă habar n-are de existența lui
codul meu
care se scrie în fiecare zi
mut
incapabil să urle
blestemul meu sfidează voința
încovrigată
să privești ca proasta culoarea terenului
iar pe televizor să dea în clocot însuși
marele creier singurul pus miză
în această seară cu artificii și urlete
de veselie să iei ultima scamă de pe
cu periuța de dinți voi da strălucire
turnului tău lingvistic
ascuns în spatele unor flori metalice
clănțănite-ntre poduri de frig
de teama de iubire
cu periuța aceasta voi țesăla tăcerea
aș fi vrut să fii și tu
sau poate nu
sunt în pat și mă excită
ideea
că-s singură în pat
ul meu
că dumnezeu e peste mine
sunt liberă
acum sunt frumoasă
dumnezeu mă linge
ca pe o
moartea alunecă dinspre buricul ei către aorta mea
mama îi pune piedică tata o trage de păr
timp în care eu
-t-r-ă-i-e-s-c-
îți spăl mașina cu multă spumă de PUR detergent care nu mai lasă loc de
acest text nu e lung
e înalt
*
viața mea post-mortem explicată și adnotată limpede
ca o culegere de algebră
până la urmă dacă eu sunt mereu cu un pas
înaintea ta
tu ești pasul următor
am auzit cum cântă un om cu jumătate de limbă.
sunetul său pornea din spatele corzilor vocale, iar pe gură îi ieșea, puțin câte puțin, inima.
când a ajuns în dreptul ferestrei mele, pleosc! o inimă
avea părul ud și cârlionțat obrajii mânjiți cu spumă
așeza lama într-un aparat pe care îl trecea peste față
cu mișcări precise eu mă urcasem pe scăunel
în picioare și mă holbam la el și mi se
dacă ar fi să mă iau după urletul din interiorul trupului
doamne nu începe așa povestea copilului tău
colorează câteva ceruri adu baloane clipocește o clipă
a sete în chiuvetă spală podelele dar
un bătrân ține în dreptul inimii o pancardă pe care stă scrisă omenirea
de la reptilă la copită
de la aripă la picior
iar trecerea mea se întâmplă atât de pieritoare prin fața lui
încât nu las
din muțenie prima vocală te naște rotund
alfabetul poate să se scrie
începe cu tălpile vorbește-le ca unor copii
cu mustăți de lapte pe obraji
frânează când o iei razna drogurile se
eu chiar pot orice
pot îndeplini toate așteptările mici și mari
pot transforma totdeauna într-o clipă prelungă
în cădere lentă printr-un burlan căruia i-am putea
spune simplu
os
pot
să mă
am nevoie de o piele
prin care să absorb marginea
o mușama de unde să strâng zilnic firimiturile
unei vârste nedrepte
nimic nu îți garantează că dacă aș fi avut sânii mai tari
orgasmul tău
umblăm cu oul în noi
forăm în pâine culcuș poftei ascundem în cutele cărnii
instinctele
aș vrea s-o comitem să încurcăm circulația
la moghioroș să ne treacă reci
claxoane prin timpane să
așa cum ți-am mai spus și-n alte vieți în care am trecut unul prin celălalt -
eu - ac vesel, ușor închipuit, tu - ață albă, înaltă și subțire -
noi trebuie să coasem gura lumii și-n tăcere
să ne
ai spus că în templul acesta
se intră spălat pe picioare
ai spus că aici o să avem
căldură și lumină dulce
aer
cine mai crede în lumină
să deschidă ochii
vă rog
cine mai crede în
hai nu mă emoționa tocmai acum
tcmai acum când am aflat pe unde se poate ieși
dn labirintul ăsta cu fluturi debusolați din stomac
în unele tăvi se coace așteptarea pudrată cu zahar
adică e