rochia mea nu strălucește

Sa incep si eu acuma iarasi sa zic? Pai hai sa zic, pentruca uite-asa, la ora cinci (de fapt e cam sase acum dar what a hell!) se petrec lucuri ciudate si uite-asa deodata imi amintesc cum ca repetitia ar fi mama invataturii. Si ori de cate ori Alina Livia Lazar lasa deoparte acea infatuare care i-a adus atatea si atatea \"succese\" literare imi demonstreaza ca, sub pielea aia a ei de sarpe salasuieste, inca nedigerat complet, ochiul atoatevazator al unui poet.
Si imi mai amintesc ca, intr-adevar, la ultima prezentare de moda de la Tokio, s-a aratat publicului \"ultimul racnet\" rochia cu diferite beculete, in loc de bijuterii si orice alt ornament \"clasic\" feminin... erau beculete, multe, de toate culorile, care se aprindeau si se stingeau in ritmul miscarilor unduitoare de pe catwalk. Femeile erau frumoase/ dar nu le mai vedeam de beculetele/ infiletate-n oase.
Sa mai scrii cand si cand si asa, Li. Adica mie imi place, asta am vrut sa spun.
Bobadil.