Poezie
antiseptic
3 min lectură·
Mediu
să iubești de la zero
fără amintiri
să intri în om
ca într-o apă botezătoare
să-l ferești de invazii
microbi răceală frică
iar noaptea să-i ții cumva
visele de mână
oho. măcar de data asta
măcar o dată
să pătrunzi antiseptic
în rana lui
și dacă nu poți s-o vindeci
atunci să lingi la ea viu
s-o veghezi cuminte
/și poate mândru/
până prinde coajă
măcar de data asta
*
pur și simplu te invit
în creier
printre zăvoare
cu tot cu femeile tale
cu vini cu tot
bagă-ți picioarele aici
cu unicornii și algele
prinse îndrăgostit de gât
intră surpă-mi utopiile pe rând
crapă formulele care țin acest
trup în hățurile nervilor
până dai de o apă
incandescentă
spre ea înot de-atâta vreme
spre ea de-atâta vreme
nu ajung
*
știu că ne-am rătăcit
după felul în care luna
își lustruiește bocancii
în altă cazarmă
decât cea a ochiului nostru
marele căprui
ochiul pe care l-am umflat
cu doze mari de stricnină
cu felii grase de arșiță
și uneori cu un minut lung
neiertător ca o gheară
știu că îmbătrânim aici
țintuiți în insectarul cu oameni
ce război să mai stârnim?
ce groază să se mai nască?
suntem două muchii
ale aceluiași cub
numai bun doamne
de mângâiat cu palma
*
am strecurat fier forjat pe carne
pe sub piele trăncănesc zalele
așteaptă săbii
și toată această tărâță în care înot
îmi va umple gura
și toate aceste bezne se vor împreuna
peste urna mea de lumină
și nu-mi doresc decât să trimit lumii
placenta mea
drept mulțumire pentru că ieri
ne-am făcut cicatrici
în aceeași scânteie
și nu-mi doresc decât să rup trufașă
de pe os această materie primă
pentru extaz și viermi
deopotrivă
*
și moarta pe care o duc în burtă
se umflă se lățește îmi scoate pe nas
degetele ei înnegrite moarta muge înăuntru
îmi trântesc perna pe cap să n-o mai aud
pe cer luna e o carie
*
și nu mă mai apăr de inima ta obeză
de inima ta bună de inima ta vie
de inima ta fortuită de inima ta gri de inima ta bej
de inima ta toată care vine spre mine
ca un bolovan de oase amestecate
cu un fel de clei cu o cremă vie
inima ta avalanșă încurcă aerul
apoi planetele apoi porțile dintre sori
inima ta înscrie goluri oho inima ta alunecă
din balele zeilor adună spuma creierelor
se omogenizează inima ta virgină
inima ta cheală se urcă se-ntinde pe mine
ca o epidemie într-un sat sănătos
*
stai liniștit
fifi al nostru doarme la perete
îi zic despre tine
apoi îi șoptesc povești dar de fapt
nu facem decât să te-așteptăm
într-o noapte cu fructe
acasă
fără amintiri
să intri în om
ca într-o apă botezătoare
să-l ferești de invazii
microbi răceală frică
iar noaptea să-i ții cumva
visele de mână
oho. măcar de data asta
măcar o dată
să pătrunzi antiseptic
în rana lui
și dacă nu poți s-o vindeci
atunci să lingi la ea viu
s-o veghezi cuminte
/și poate mândru/
până prinde coajă
măcar de data asta
*
pur și simplu te invit
în creier
printre zăvoare
cu tot cu femeile tale
cu vini cu tot
bagă-ți picioarele aici
cu unicornii și algele
prinse îndrăgostit de gât
intră surpă-mi utopiile pe rând
crapă formulele care țin acest
trup în hățurile nervilor
până dai de o apă
incandescentă
spre ea înot de-atâta vreme
spre ea de-atâta vreme
nu ajung
*
știu că ne-am rătăcit
după felul în care luna
își lustruiește bocancii
în altă cazarmă
decât cea a ochiului nostru
marele căprui
ochiul pe care l-am umflat
cu doze mari de stricnină
cu felii grase de arșiță
și uneori cu un minut lung
neiertător ca o gheară
știu că îmbătrânim aici
țintuiți în insectarul cu oameni
ce război să mai stârnim?
ce groază să se mai nască?
suntem două muchii
ale aceluiași cub
numai bun doamne
de mângâiat cu palma
*
am strecurat fier forjat pe carne
pe sub piele trăncănesc zalele
așteaptă săbii
și toată această tărâță în care înot
îmi va umple gura
și toate aceste bezne se vor împreuna
peste urna mea de lumină
și nu-mi doresc decât să trimit lumii
placenta mea
drept mulțumire pentru că ieri
ne-am făcut cicatrici
în aceeași scânteie
și nu-mi doresc decât să rup trufașă
de pe os această materie primă
pentru extaz și viermi
deopotrivă
*
și moarta pe care o duc în burtă
se umflă se lățește îmi scoate pe nas
degetele ei înnegrite moarta muge înăuntru
îmi trântesc perna pe cap să n-o mai aud
pe cer luna e o carie
*
și nu mă mai apăr de inima ta obeză
de inima ta bună de inima ta vie
de inima ta fortuită de inima ta gri de inima ta bej
de inima ta toată care vine spre mine
ca un bolovan de oase amestecate
cu un fel de clei cu o cremă vie
inima ta avalanșă încurcă aerul
apoi planetele apoi porțile dintre sori
inima ta înscrie goluri oho inima ta alunecă
din balele zeilor adună spuma creierelor
se omogenizează inima ta virgină
inima ta cheală se urcă se-ntinde pe mine
ca o epidemie într-un sat sănătos
*
stai liniștit
fifi al nostru doarme la perete
îi zic despre tine
apoi îi șoptesc povești dar de fapt
nu facem decât să te-așteptăm
într-o noapte cu fructe
acasă
085.126
0

a spune mai mult, înseamnă a bate câmpii.
citește și pătrunde-te, cetitorule!