Poezie
antiseptic
3 min lectură·
Mediu
să iubești de la zero
fără amintiri
să intri în om
ca într-o apă botezătoare
să-l ferești de invazii
microbi răceală frică
iar noaptea să-i ții cumva
visele de mână
oho. măcar de data asta
măcar o dată
să pătrunzi antiseptic
în rana lui
și dacă nu poți s-o vindeci
atunci să lingi la ea viu
s-o veghezi cuminte
/și poate mândru/
până prinde coajă
măcar de data asta
*
pur și simplu te invit
în creier
printre zăvoare
cu tot cu femeile tale
cu vini cu tot
bagă-ți picioarele aici
cu unicornii și algele
prinse îndrăgostit de gât
intră surpă-mi utopiile pe rând
crapă formulele care țin acest
trup în hățurile nervilor
până dai de o apă
incandescentă
spre ea înot de-atâta vreme
spre ea de-atâta vreme
nu ajung
*
știu că ne-am rătăcit
după felul în care luna
își lustruiește bocancii
în altă cazarmă
decât cea a ochiului nostru
marele căprui
ochiul pe care l-am umflat
cu doze mari de stricnină
cu felii grase de arșiță
și uneori cu un minut lung
neiertător ca o gheară
știu că îmbătrânim aici
țintuiți în insectarul cu oameni
ce război să mai stârnim?
ce groază să se mai nască?
suntem două muchii
ale aceluiași cub
numai bun doamne
de mângâiat cu palma
*
am strecurat fier forjat pe carne
pe sub piele trăncănesc zalele
așteaptă săbii
și toată această tărâță în care înot
îmi va umple gura
și toate aceste bezne se vor împreuna
peste urna mea de lumină
și nu-mi doresc decât să trimit lumii
placenta mea
drept mulțumire pentru că ieri
ne-am făcut cicatrici
în aceeași scânteie
și nu-mi doresc decât să rup trufașă
de pe os această materie primă
pentru extaz și viermi
deopotrivă
*
și moarta pe care o duc în burtă
se umflă se lățește îmi scoate pe nas
degetele ei înnegrite moarta muge înăuntru
îmi trântesc perna pe cap să n-o mai aud
pe cer luna e o carie
*
și nu mă mai apăr de inima ta obeză
de inima ta bună de inima ta vie
de inima ta fortuită de inima ta gri de inima ta bej
de inima ta toată care vine spre mine
ca un bolovan de oase amestecate
cu un fel de clei cu o cremă vie
inima ta avalanșă încurcă aerul
apoi planetele apoi porțile dintre sori
inima ta înscrie goluri oho inima ta alunecă
din balele zeilor adună spuma creierelor
se omogenizează inima ta virgină
inima ta cheală se urcă se-ntinde pe mine
ca o epidemie într-un sat sănătos
*
stai liniștit
fifi al nostru doarme la perete
îi zic despre tine
apoi îi șoptesc povești dar de fapt
nu facem decât să te-așteptăm
într-o noapte cu fructe
acasă
fără amintiri
să intri în om
ca într-o apă botezătoare
să-l ferești de invazii
microbi răceală frică
iar noaptea să-i ții cumva
visele de mână
oho. măcar de data asta
măcar o dată
să pătrunzi antiseptic
în rana lui
și dacă nu poți s-o vindeci
atunci să lingi la ea viu
s-o veghezi cuminte
/și poate mândru/
până prinde coajă
măcar de data asta
*
pur și simplu te invit
în creier
printre zăvoare
cu tot cu femeile tale
cu vini cu tot
bagă-ți picioarele aici
cu unicornii și algele
prinse îndrăgostit de gât
intră surpă-mi utopiile pe rând
crapă formulele care țin acest
trup în hățurile nervilor
până dai de o apă
incandescentă
spre ea înot de-atâta vreme
spre ea de-atâta vreme
nu ajung
*
știu că ne-am rătăcit
după felul în care luna
își lustruiește bocancii
în altă cazarmă
decât cea a ochiului nostru
marele căprui
ochiul pe care l-am umflat
cu doze mari de stricnină
cu felii grase de arșiță
și uneori cu un minut lung
neiertător ca o gheară
știu că îmbătrânim aici
țintuiți în insectarul cu oameni
ce război să mai stârnim?
ce groază să se mai nască?
suntem două muchii
ale aceluiași cub
numai bun doamne
de mângâiat cu palma
*
am strecurat fier forjat pe carne
pe sub piele trăncănesc zalele
așteaptă săbii
și toată această tărâță în care înot
îmi va umple gura
și toate aceste bezne se vor împreuna
peste urna mea de lumină
și nu-mi doresc decât să trimit lumii
placenta mea
drept mulțumire pentru că ieri
ne-am făcut cicatrici
în aceeași scânteie
și nu-mi doresc decât să rup trufașă
de pe os această materie primă
pentru extaz și viermi
deopotrivă
*
și moarta pe care o duc în burtă
se umflă se lățește îmi scoate pe nas
degetele ei înnegrite moarta muge înăuntru
îmi trântesc perna pe cap să n-o mai aud
pe cer luna e o carie
*
și nu mă mai apăr de inima ta obeză
de inima ta bună de inima ta vie
de inima ta fortuită de inima ta gri de inima ta bej
de inima ta toată care vine spre mine
ca un bolovan de oase amestecate
cu un fel de clei cu o cremă vie
inima ta avalanșă încurcă aerul
apoi planetele apoi porțile dintre sori
inima ta înscrie goluri oho inima ta alunecă
din balele zeilor adună spuma creierelor
se omogenizează inima ta virgină
inima ta cheală se urcă se-ntinde pe mine
ca o epidemie într-un sat sănătos
*
stai liniștit
fifi al nostru doarme la perete
îi zic despre tine
apoi îi șoptesc povești dar de fapt
nu facem decât să te-așteptăm
într-o noapte cu fructe
acasă
085.141
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dacian Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 451
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 100
- Actualizat
Cum sa citezi
Dacian Constantin. “antiseptic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/poezie/202729/antisepticComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mulțumesc pentru comentarii și păreri.
Dar, mai ales, pentru încredere.
li
0
Distincție acordată
Am citit si recitit poemul, insa, nu prea am gasit prea mare lucru sa spun. Dincolo de imaginile suprinzatoare de care Alina Livia Lazar e capabila, eu prefer sa vad o combustie si o spontaneitate destul de rar intilnita. Nu sint un admirator infocat si nici nu vreau sa fac un comentariu gratuit. Din punctul meu de vedere, prima parte a poeziei e un fel de diversiune a simturilor inainte de izbucnirea razboiului, calmul dinaintea furtunii. Incepind de la \"si moarta pe care o duc in burta\", poezia rabufneste cu o violenta care m-a incovoiat. Cel putin asta e parerea mea, virtejul acela, furtuna aceea are capacitatea de a te face partas, de a te framinta dupa chipul si asemanarea inimii.
Eu asta vad, dincolo de alte imagini, pentru unii derutante.
Las un semn de apreciere sincer pentru un poem care ma asteapta intr-o noapte cu fructe.
Sint multe imagini de remarcat dar am sa ma opresc doar la urna de lumina si ochiul czarma. Text bun si puternic, in opinia mea.
Eu asta vad, dincolo de alte imagini, pentru unii derutante.
Las un semn de apreciere sincer pentru un poem care ma asteapta intr-o noapte cu fructe.
Sint multe imagini de remarcat dar am sa ma opresc doar la urna de lumina si ochiul czarma. Text bun si puternic, in opinia mea.
0
pentru că azi, în minutul meu de respiro, nu pot spune mai mult, decât că li scrie serios, crunt, crud orice text oricât de facil ar părea. poate mai ales acolo se tu-li-ti-li-pitește cel mai bine. pe acolo. sau cel puțin asta ajunge la mine. forță. nu am văzut niciodată altceva în orice transmite... de la suspin la urlet, de la urlet la tăcere, de la zâmbet la tăvălelea...cineva strânge sticla zdrobită în palmă peste noi.
și aici voi spune la fel.
\"să iubești de la zero/fără amintiri/să intri în om
ca într-o apă botezătoare(...)măcar o dată/să pătrunzi antiseptic/în rana lui/și dacă nu poți s-o vindeci
atunci să lingi la ea viu/s-o veghezi cuminte până prinde coajă.\" (pt a nu da copy paste la toată poema)
și eu nu pot spune decât așa sunt un puroi, vindec dar am gust înecăcois.
elis
și aici voi spune la fel.
\"să iubești de la zero/fără amintiri/să intri în om
ca într-o apă botezătoare(...)măcar o dată/să pătrunzi antiseptic/în rana lui/și dacă nu poți s-o vindeci
atunci să lingi la ea viu/s-o veghezi cuminte până prinde coajă.\" (pt a nu da copy paste la toată poema)
și eu nu pot spune decât așa sunt un puroi, vindec dar am gust înecăcois.
elis
0
Mulțumesc pentru comentariu, timp, tastă, privire, lecuire și aplecare neîntrebătoare!
li
0
...că te-am descoperit. Îmi place surprinzător de mult poemul tău. Surprinzător spun, pentru că nu am o pasiune particulară pentru un anume gen de poezie, cu atât mai puțin pentru genul mai des întâlnit pe acest site. Am găsit însă aici o altă formă de a spune ceea ce spun eu altfel și e firesc să mă bucur când cineva descoperă celorlalți adevăruri simple, dar esențiale.
Deși dureros, îmi place scoaterea la lumină a unui astfel de adevăr:
[...]să intri în om/ ca într-o apă botezătoare/ să-l ferești de invazii/ microbi răceală frică/ iar noaptea să-i ții cumva/ visele de mână [...]. Nu de alta, dar într-o vreme pe care eu am apucat-o binișor, la modă era intratul cu bocancii plini de noroi, și coroana lustruită a ignoranței pe \"fruntea lui de fier\"... Mă bucur că mă îndemni să _simt_ ceva, că m-am săturat să mi se tot spună \"gândește-te bine înainte să...\" Ca să elimin orice echivoc, iubesc foarte tare \"Equilibrium\" și nu mi se pare nici pe departe o \"clonă\" Matrix. Îndrăznesc să zic chiar că e continuarea. Deocamdată te las, (pe-aici pe la mine ceasul zice că e 2:03...), dar mai trec.
Mulțumesc, Turtle.
Deși dureros, îmi place scoaterea la lumină a unui astfel de adevăr:
[...]să intri în om/ ca într-o apă botezătoare/ să-l ferești de invazii/ microbi răceală frică/ iar noaptea să-i ții cumva/ visele de mână [...]. Nu de alta, dar într-o vreme pe care eu am apucat-o binișor, la modă era intratul cu bocancii plini de noroi, și coroana lustruită a ignoranței pe \"fruntea lui de fier\"... Mă bucur că mă îndemni să _simt_ ceva, că m-am săturat să mi se tot spună \"gândește-te bine înainte să...\" Ca să elimin orice echivoc, iubesc foarte tare \"Equilibrium\" și nu mi se pare nici pe departe o \"clonă\" Matrix. Îndrăznesc să zic chiar că e continuarea. Deocamdată te las, (pe-aici pe la mine ceasul zice că e 2:03...), dar mai trec.
Mulțumesc, Turtle.
0

a spune mai mult, înseamnă a bate câmpii.
citește și pătrunde-te, cetitorule!