CSCristina Sirion
Verificat@cristina-sirion
Bucuresti
„De ce-mi dai rest la umbră/ te-am întrebat c-o dungă”
cristinasirion@yahoo.com
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Am mari indoieli in legatura cu sufletul curat.
Ma bucur insa ca ai citit, ti-a placut si ai simtit nevoia sa imi spui.
Multumesc.
Ma bucur insa ca ai citit, ti-a placut si ai simtit nevoia sa imi spui.
Multumesc.
Pe textul:
„De data asta, pisici sălbatice" de Cristina Sirion
0 suflu
ContextSi eu sunt printre cei care intra rar pe site. Atunci cand intru, caut cateva nume iar tu esti unul dintre ele. De mule ori poezia atinge intr-un mod generic, dar poezia ta deschide o trecere in Adrian. Are o frumusete care doare, dar pe care o caut pentru ca viata poate fi brutala si totusi e uimitoar cata finete poate genera.
E o carte care trebuia sa apara.
E o carte care trebuia sa apara.
Pe textul:
„Adrian A. Agheorghesei, debut" de Adrian A. Agheorghesei
0 suflu
ContextDin cauza ca site-ul merge foarte greu, am trimis de doua ori. Sper sa rezolve editorii. Scuze.
Pe textul:
„scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt " de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextM-am tinut dupa Adrian, dar nu imi pare rau - imi scapase textul asta. Are dreptate, numai oamenii care chiar citesc il vor citi.
Citesc multe texte - unele bune - cu o gramada de continut care duce la o idee, ceea ce e corect si satisfacator si bravo lor. Textul asta e atat de saturat de traire si imersie in adanc unde a lasat urme - si asta fara sa faca vreun efort sa transmita emotie, e pur si simplu acolo in cronologia personala, e ca si cum o scoti la suprafata pentru tine insuti si atunci ia forma. E foarte saturat, e materie de zece poezii poate, ceea ce-l face super intens si ma intreb - nu pentru prima data - ce filon de poezie e in tine.
E peste steluta, o pun pentru ca as vrea ca textul asta sa fie citit de cat mai multa lume.
Citesc multe texte - unele bune - cu o gramada de continut care duce la o idee, ceea ce e corect si satisfacator si bravo lor. Textul asta e atat de saturat de traire si imersie in adanc unde a lasat urme - si asta fara sa faca vreun efort sa transmita emotie, e pur si simplu acolo in cronologia personala, e ca si cum o scoti la suprafata pentru tine insuti si atunci ia forma. E foarte saturat, e materie de zece poezii poate, ceea ce-l face super intens si ma intreb - nu pentru prima data - ce filon de poezie e in tine.
E peste steluta, o pun pentru ca as vrea ca textul asta sa fie citit de cat mai multa lume.
Pe textul:
„scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt " de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextM-am tinut dupa Adrian, dar nu imi pare rau - imi scapase textul asta. Are dreptate, numai oamenii care chiar citesc il vor citi.
Citesc multe texte - unele bune - cu o gramada de continut care duce la o idee, ceea ce e corect si satisfacator si bravo lor. Textul asta e atat de saturat de traire si imersie in adanc unde a lasat urme - si asta fara sa faca vreun efort sa transmita emotie, e pur si simplu acolo in cronologia personala, e ca si cum o scoti la suprafata pentru tine insuti si atunci ia forma. E foarte saturat, e materie de zece poezii poate, ceea ce-l face super intens si ma intreb - nu pentru prima data - ce filon de poezie e in tine.
E peste steluta, o pun pentru ca as vrea ca textul asta sa fie citit de cat mai multa lume.
Citesc multe texte - unele bune - cu o gramada de continut care duce la o idee, ceea ce e corect si satisfacator si bravo lor. Textul asta e atat de saturat de traire si imersie in adanc unde a lasat urme - si asta fara sa faca vreun efort sa transmita emotie, e pur si simplu acolo in cronologia personala, e ca si cum o scoti la suprafata pentru tine insuti si atunci ia forma. E foarte saturat, e materie de zece poezii poate, ceea ce-l face super intens si ma intreb - nu pentru prima data - ce filon de poezie e in tine.
E peste steluta, o pun pentru ca as vrea ca textul asta sa fie citit de cat mai multa lume.
Pe textul:
„scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt " de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextEmilian, daca as sti ca ti-a trecut prin minte ca fac greselile astea altfel decat din neatentie, m-as spanzura de primul pom. :)
Probabil o sa revin sa purec si mesajul asta.
Probabil o sa revin sa purec si mesajul asta.
Pe textul:
„Atât de puțină ai rămas" de Cristina Sirion
0 suflu
ContextVoiam sa iti raspund ca trebuia sa vezi cum am sarit in sus de bucurie cand am vazut comentariul tau. De tine sunt absolut indragostita literar, de tine si de alti doi sau trei de pe aici, ceea ce pune putin moralitatea mea literara la indoiala. :)
E ca si cum primesti o imbratisare intelectuala cu o inerenta intensitate "sentimentala" care sterge total interesul pentru alta forma de validare.
Textul asta l-am scris intr-un Starbucks uitandu-ma la strainul acela si culmea ironiei, mi s-a parut ca suntem suspendati in timp ca niste flori de tei cazute in miere, cum ar spune Nikita, si ca realmente nu conteaza cand scoate ceva de sub haina. :)
Restul e suprapunere. Sunt fericita ca a ajuns unde trebuie.
E ca si cum primesti o imbratisare intelectuala cu o inerenta intensitate "sentimentala" care sterge total interesul pentru alta forma de validare.
Textul asta l-am scris intr-un Starbucks uitandu-ma la strainul acela si culmea ironiei, mi s-a parut ca suntem suspendati in timp ca niste flori de tei cazute in miere, cum ar spune Nikita, si ca realmente nu conteaza cand scoate ceva de sub haina. :)
Restul e suprapunere. Sunt fericita ca a ajuns unde trebuie.
Pe textul:
„Atemporală" de Cristina Sirion
0 suflu
ContextMultumesc pentru observatii. Se pare ca spre sfarsitul vietii, suferind cred de un Alzheimer avansat, Emil Cioran nu mai putea vorbi decat romaneste. Cand mi-o veni timpul sper sa mi se intample la fel, cu bonusul de a-l vorbi si corect!
Pe textul:
„Atât de puțină ai rămas" de Cristina Sirion
0 suflu
ContextTe cred, multumesc, desi la bucurie nu ma asteptam!
Pe textul:
„Atât de puțină ai rămas" de Cristina Sirion
0 suflu
ContextPentru mine descrie extraordinar si o dezolare ajunsa intr-un punct confortabil, sub soarele moale de toamna. Imi inspira o familiaritate sufocanta, repetitiva, "aceleasi zambete","aceleasi povesti". Foarte autentica insa indiferent de raportare, eternul indragostit sau nu.
Pe textul:
„jumătăți" de Mara Anton
Recomandat0 suflu
ContextOk, linistita e, dar ma intreb de unde stie lumea ca canta.:)
M-am uitat de curiozitate, sunt interpretari bazate pe obiecte care apar in pictura.
Pentru poezie e foarte ok ca stii tu, iar pentru pictura e foarte ok ca multa lume crede asta.
M-am uitat de curiozitate, sunt interpretari bazate pe obiecte care apar in pictura.
Pentru poezie e foarte ok ca stii tu, iar pentru pictura e foarte ok ca multa lume crede asta.
Pe textul:
„nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară" de mihai amaradia
Recomandat0 suflu
ContextVermeer. Cred ca e concentrata la cum toarna laptele, dar imi place ideea ca viata probabil grea a femeii aceleia nu era luata in tragic atunci, nu era "deranjata de zgomot", se putea desprinde si trai in linistea unui murmur de cantec.
Lumina e si ea interesanta, totul e clar, nu ascunde nimic. Poate ca in simplu e mai putin tragic, sau in tragic atunci nu se putea supravietui.
Imi place ca te-ai oprit sa observi "umbletul femeii" - de multe ori e ingreunat de lipsa de observatie. Poate ca de aceea "canta" femeia aceea, cineva o vede chiar si intr-o actiune banala.
Oricum, de fapt imi place textul pentru ca e neasteptat pentru mine, e ca o suprapunere pictura peste pictura, doar ca e poezie peste pictura pentru ca "nici nu e asa departe".
Lumina e si ea interesanta, totul e clar, nu ascunde nimic. Poate ca in simplu e mai putin tragic, sau in tragic atunci nu se putea supravietui.
Imi place ca te-ai oprit sa observi "umbletul femeii" - de multe ori e ingreunat de lipsa de observatie. Poate ca de aceea "canta" femeia aceea, cineva o vede chiar si intr-o actiune banala.
Oricum, de fapt imi place textul pentru ca e neasteptat pentru mine, e ca o suprapunere pictura peste pictura, doar ca e poezie peste pictura pentru ca "nici nu e asa departe".
Pe textul:
„nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară" de mihai amaradia
Recomandat0 suflu
ContextCred in experienta ta, deci da, ma bucur ca ai lasat comentariul.
Ai facut si o rima, ai vazut?
Multumesc de atentie, lipsa de ecou lasa un fel de vulnerabilitate ca si cum ai facut ceva gresit cu simtamintele, incepi sa urasti cuvintele pentru impotenta lor.
Ai facut si o rima, ai vazut?
Multumesc de atentie, lipsa de ecou lasa un fel de vulnerabilitate ca si cum ai facut ceva gresit cu simtamintele, incepi sa urasti cuvintele pentru impotenta lor.
Pe textul:
„Apăsați de flori" de Cristina Sirion
0 suflu
ContextDemult voiam sa las un semn, e un text pe care l-am citit de multe ori si ma reintorc pentru ca e altfel, parca are fiinta. Nu stiu daca ti s-a intamplat sa iti placa sa te intalnesti cu cineva pentru ca are un catel pe care il poti mangaia si e plin de viata. E o poezie care pur si simplu sare pe tine si te trage in ea pentru ca nimeni nu scrie (ma refer la stil) ca tine.
E intunecoasa cu un intuneric pe care il recunosc, prin care am umblat, "adică minciuni de ciugulit pe sârma păsărilor fără adăpost/ o pădure întunecată din care nimeni nu se mai întoarce" dar numai cu ura aceea netransformata in statuie de vers miscator, desi incerc, mai incerc.
E intunecoasa cu un intuneric pe care il recunosc, prin care am umblat, "adică minciuni de ciugulit pe sârma păsărilor fără adăpost/ o pădure întunecată din care nimeni nu se mai întoarce" dar numai cu ura aceea netransformata in statuie de vers miscator, desi incerc, mai incerc.
Pe textul:
„Despre, nimic, niciodată" de Adrian A. Agheorghesei
0 suflu
ContextEmilian - pentru mine trenul asta era mai mult mental, acum mi-ai amintit de vagoanele mizere CFR in care jucam carti si mancam conserve de peste "in sos tomat" cand ne intorceam din tabere si era fericiti ca intr-o lume perfecta. Multumesc de amintire!
Otilia - Poezia e uneori exhibitionista, indecenta, cred. Trairile poate ca ar trebui sa ramana personale, expunerile astea sunt ca un fel de inghemuiri in altii si multumirea vine din faptul ca te-au adapostit asa, gol si vulnerabil. Multumesc.
Otilia - Poezia e uneori exhibitionista, indecenta, cred. Trairile poate ca ar trebui sa ramana personale, expunerile astea sunt ca un fel de inghemuiri in altii si multumirea vine din faptul ca te-au adapostit asa, gol si vulnerabil. Multumesc.
Pe textul:
„Asprimea e nimic" de Cristina Sirion
Recomandat0 suflu
ContextParerea mea: nu am citit un text in intregime slab scris de tine. Parti slabe, poate, dar intotdeauna vine un contrabalans care il face puternic si ma uimeste cum parca deodata pui o inima in el.
Pentru ca eu nu ma bag sa scriu-scriu si doar "caut apometrele cu o lanternă chioară", faci ce vrei tu cu parerea asta. :)
Poezia asta e un Emilian VP distilat parca, intr-un stil care mie imi place si ma simt acasa in el. Nu scrasneste din dinti, nu flexeaza muschi, nu are nevoie de prea mult ca sa fie intensa. M-am conectat perfect la:
"uneori te cuprinde un dor nebun
de unul sau altul
și-ți vine să-ți scoți din piept inima s-o faci bucăți
vorba aia dacă ții un câine legat să nu fugă
atunci nu e al tău"
Nu stiu cum e sa razi necontrolat ca nebunul decat daca e ceva comic, stiu ca prin filmele profunde se intampla dar e o limitare de-a mea.
Pentru ca eu nu ma bag sa scriu-scriu si doar "caut apometrele cu o lanternă chioară", faci ce vrei tu cu parerea asta. :)
Poezia asta e un Emilian VP distilat parca, intr-un stil care mie imi place si ma simt acasa in el. Nu scrasneste din dinti, nu flexeaza muschi, nu are nevoie de prea mult ca sa fie intensa. M-am conectat perfect la:
"uneori te cuprinde un dor nebun
de unul sau altul
și-ți vine să-ți scoți din piept inima s-o faci bucăți
vorba aia dacă ții un câine legat să nu fugă
atunci nu e al tău"
Nu stiu cum e sa razi necontrolat ca nebunul decat daca e ceva comic, stiu ca prin filmele profunde se intampla dar e o limitare de-a mea.
Pe textul:
„ça ira" de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextPentru mine e foarte personal atunci cand ceea ce scriu opreste un om pentru o fractiune din timpul lui, sa lase un semn. Am transmis ceva, suficient incat sa merite.
Nu poti descrie o prabusire in mod direct fara sa spui caramizi, si caramizi nu ma intereseaza. Nu stiu daca multumesc e corect, dar m-am bucurat pentru ce ti-a transmis nici nu stiu cum sa ii spun, scriitura asta.
Nu poti descrie o prabusire in mod direct fara sa spui caramizi, si caramizi nu ma intereseaza. Nu stiu daca multumesc e corect, dar m-am bucurat pentru ce ti-a transmis nici nu stiu cum sa ii spun, scriitura asta.
Pe textul:
„Asprimea e nimic" de Cristina Sirion
Recomandat0 suflu
ContextMultumesc ca ai avut rabdare sa citesti, Stefan. Pe Emilian il invidiez si eu demult, dar nu pentru stele.
Pe textul:
„Asprimea e nimic" de Cristina Sirion
Recomandat0 suflu
ContextMa surprinde usurinta cu care reusesti sa prinzi esentialul - e fantastic cand cineva mai incearca! Sunt momente in care poezia e ca un un semnal de fum la care ma astept sa se raspunda tot cu un semnal de fum. Multumesc pentru atentie si comentariu.
Pe textul:
„Asprimea e nimic" de Cristina Sirion
Recomandat0 suflu
ContextScrisa ca in balans, pe liane. Fara griji, asa cum e, nesugrumata.
Pe textul:
„Jamais vu" de sorin despoT
0 suflu
Context