jumătăți

Cum ar putea sa ramana cineva impasibil la textul asta? Tot tabloul de la un cap la altul este atat de reusit incat la finalul lecturii am scos capul pe geam si am inceput sa ma uit la soare si la castanii de pe drum. Apoi am tras aerul toamnei in piept, am desfacut o bere, si in timp ce am dat-o peste cap m-am holbat la norii de deasupra.

Ceea ce îmi place mai mult aici este atenția acordată detaliilor semnificative, în imagini simple, dar pline de conținut, cu insistență asupra vizualului, ca un fel de succesiune rapidă a cadrelor, încât dă impresia de simultaneitate. Recurența termenului „jumătate” în contexte diferite nu deranjează, dimpotrivă, oferă și o cheie de lectură. Și totuși, de la o simplă observație a detaliilor se ajunge, în versul final, la un fel de „inversare a polilor”, ca să aproximez prin ceva care spune cu totul altceva.
Frumos poem!