Jurnal
până când alarma ta ne va reuni
stream of consciousness
1 min lectură·
Mediu
astăzi vom bea irish coffee împreună
din pahare rotunjite iar până la 9 a.m. e timp
suficient și să fiarbă cafeaua, și să se răcească, pentru că tu
așa o preferi, amară și rece iar asta pentru mine înseamnă că nu-ți place cu adevărat irish coffee ci tot soiul de improvizații și simplificări, așadar
până te vei trezi îmi pregătesc una
așa cum trebuie, "prea fierbinte, cu prea mult whisky, cu frișcă și zahăr ad nauseam" și-o să citesc câteva pagini din ceva de Sabina Fati sau
o să frunzăresc netul
până când ajungi și tu în bucătărie, spunându-mi "neața" sau "hey",
ce bine miroase aici
071.066
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mara Anton
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Mara Anton. “până când alarma ta ne va reuni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mara-anton/jurnal/14194236/pana-cand-alarma-ta-ne-va-reuniComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘPașa pare,
spontan,
dar cred că e și lucru pe text...
spontan,
dar cred că e și lucru pe text...
0
ȘPAm început să uit
cea mai elementară gramatică...
Cum am mai spus,
alcoolul nu funcționează la mine
ca la Nichita...
cea mai elementară gramatică...
Cum am mai spus,
alcoolul nu funcționează la mine
ca la Nichita...
0
MA
Ca să fac o glumă, înseamnă că ați citit destul de puține în ultima vreme. Vă mulțumesc oricum pentru semn, am lucrat pe text cam cât i-a luat unui ibric cu apă să dea în clocot. Cât despre ultimul comentariu, nici nu v-aș dori vreodată asta. Ar fi tragic.
0
EKDistincție acordată
M-ati prins. Imi plac poemele domestice, casnice. ,,Până când alarma ta ne va reuni” surprinde foarte bine vibrația cotidianului și intimitatea micilor gesturi împărtășite. Fluxul de conștiință este autentic și natural, frazele curg fără grabă, ca și cum cititorul ar fi invitat direct în bucătărie, printre mirosuri de cafea și fragmente de conversații. Detaliile concrete (irish coffee, preferințele diferite, cititul la întâmplare) dau textului un farmec familiar, în care banalul devine poezie. Finalul, cu intrarea celuilalt personaj și cu exclamația „ce bine miroase aici”, închide frumos cercul: un poem despre intimitate, despre așteptare și despre bucuria gesturilor simple, zilnice, a traiului de zi cu zi. Frumos! Stea!
0
MA
Vă mulțumesc mult pentru analiza amănunțită și pentru steluță!
0
CTAm recomandat textul ăsta pentru că are un firesc cuceritor. Pare o dimineață obișnuită, dar în felul în care sunt puse detaliile — irish coffee-ul improvizat, contrastul dintre cum îl bei tu și cum îl prefer eu, cartea deschisă, frunzăritul netului — se simte un soi de intimitate tandră, de apropiere reală. Mi-a plăcut mult cum banalul devine poezie, fără să pară deloc că forțezi metafora. Ultimul rând, cu „ce bine miroase aici”, are o simplitate care rămâne în aer mult timp după ce închizi textul.
0
pe care le-am citit în ultima vreme pe aici...
E un poem spontan,
dar bine strunit...
Felicitări!