Sari la conținutul principal
Poezie.ro
MA
Mara Anton
@mara-anton
Jurnal

până când alarma ta ne va reuni

stream of consciousness

1 min lectură·
Mediu
astăzi vom bea irish coffee împreună din pahare rotunjite iar până la 9 a.m. e timp suficient și să fiarbă cafeaua, și să se răcească, pentru că tu așa o preferi, amară și rece iar asta pentru mine înseamnă că nu-ți place cu adevărat irish coffee ci tot soiul de improvizații și simplificări, așadar până te vei trezi îmi pregătesc una așa cum trebuie, "prea fierbinte, cu prea mult whisky, cu frișcă și zahăr ad nauseam" și-o să citesc câteva pagini din ceva de Sabina Fati sau o să frunzăresc netul până când ajungi și tu în bucătărie, spunându-mi "neața" sau "hey", ce bine miroase aici
076
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
106
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Mara Anton. “până când alarma ta ne va reuni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mara-anton/jurnal/14194236/pana-cand-alarma-ta-ne-va-reuni

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘP
Ștefan Petrea✓
e unul dintre cele mai bune texte
pe care le-am citit în ultima vreme pe aici...

E un poem spontan,
dar bine strunit...

Felicitări!
0
@stefan-petreaȘP
Ștefan Petrea✓
așa pare,
spontan,
dar cred că e și lucru pe text...
0
@stefan-petreaȘP
Ștefan Petrea✓
Am început să uit
cea mai elementară gramatică...

Cum am mai spus,
alcoolul nu funcționează la mine
ca la Nichita...
0
MA
Mara Anton
Ca să fac o glumă, înseamnă că ați citit destul de puține în ultima vreme. Vă mulțumesc oricum pentru semn, am lucrat pe text cam cât i-a luat unui ibric cu apă să dea în clocot. Cât despre ultimul comentariu, nici nu v-aș dori vreodată asta. Ar fi tragic.
0
@erika-eugenia-kellerEK
Distincție acordată
Erika Eugenia Keller
M-ati prins. Imi plac poemele domestice, casnice. ,,Până când alarma ta ne va reuni” surprinde foarte bine vibrația cotidianului și intimitatea micilor gesturi împărtășite. Fluxul de conștiință este autentic și natural, frazele curg fără grabă, ca și cum cititorul ar fi invitat direct în bucătărie, printre mirosuri de cafea și fragmente de conversații. Detaliile concrete (irish coffee, preferințele diferite, cititul la întâmplare) dau textului un farmec familiar, în care banalul devine poezie. Finalul, cu intrarea celuilalt personaj și cu exclamația „ce bine miroase aici”, închide frumos cercul: un poem despre intimitate, despre așteptare și despre bucuria gesturilor simple, zilnice, a traiului de zi cu zi. Frumos! Stea!
0
MA
Mara Anton
Vă mulțumesc mult pentru analiza amănunțită și pentru steluță!
0
@claudiu-tosaCT
Claudiu Tosa
Am recomandat textul ăsta pentru că are un firesc cuceritor. Pare o dimineață obișnuită, dar în felul în care sunt puse detaliile — irish coffee-ul improvizat, contrastul dintre cum îl bei tu și cum îl prefer eu, cartea deschisă, frunzăritul netului — se simte un soi de intimitate tandră, de apropiere reală. Mi-a plăcut mult cum banalul devine poezie, fără să pară deloc că forțezi metafora. Ultimul rând, cu „ce bine miroase aici”, are o simplitate care rămâne în aer mult timp după ce închizi textul.
0