sirop vărsat

probabil ceva mai mult de 12 m din punctul în care piciorul meu atinge bordura și-apoi sare peste fâșia de ierburi prăfuite și strâmbe și străbate aleea din faţa blocului și prima treaptă ciobită (la numărat pași nu-mi stă mintea pentru că) uneori înainte să intru în scară apuc să te văd după perdea, alteori doar știu că ești acolo și apoi în spatele ușii și știu înainte să bat că o să strigi "imediat" și-ţi știu și târâtul șlapilor pe gresie și ochii mai ascuţiţi decât o mie de bormașini de prin vecini. și că zgomotul care-ţi place e zgomotul nostru, când îmi torni ceva în pahar, când îţi desfaci o doză de bere, când îmi rămân ochii fixaţi pe degetele tale apucând bricheta, pe buzele tale când sunt convinsă că te uiţi în altă parte dar tu nu te uiţi în altă parte și-ntrebi "ce" și nu-ţi răspund (pentru că știu că nu-ţi place cu sirop) dar îţi zâmbesc cam cu același tupeu pe care-l am în oglindă ţi-aș ghici în palmă viitorul pe termen scurt dar uite că palmele tale sunt lipite deja de mine nu se mai vede nimic în afară de tot siropul ăsta vărsat nu se mai aude nimic