Hârtii
Paharul avea gura un pic ciobită și lui îi plăcea să-și plimbe degetul exact pe locul acela tăios, cicatrice în carnea de sticlă. Din vântul de hârtie, colaje arse, în spirale; orașul dispărea
CSCristina SirionInsule
Alunecă pe gânduri până la alb, din ce în ce mai alb, atât de alb că nici gânduri nu mai erau, niciun contur. Doar picioarele îi foșneau sub pătură ca două frunze, câte-un oftat scăpa și el
CSCristina SirionOrizont doar la dus
Avea un ochi de sticlă, mușcat de-o sclipire într-o parte. Dacă ar fi avut și-o mână de sticlă, poate că ar fi aruncat pietricele în fântâna pe care o vedea acolo jos, departe, cu ochiul lui pictat
CSCristina SirionNisipiri
M-am ciocnit de-o ascuțime albastră, poate că umbra unui pom, la un colț. Þinea o scoică întinsă în care zdrăngăneau metalic două luciri. Mi-am frecat asfințitul din ochi cu nisip dar n-am reușit să
CSCristina SirionMila Domnului
Copila stătea cu obrajii în palme scuturându-se ca un bujor la fereastră, oftând înabușit. - Mămiță, m-a călcat mașina... - Nu te-a călcat, mamaie, ai visat. - Mămăiță, am murit azi-noapte,
CSCristina SirionSt. Helen
Începuse căderea. Prin vârful vulcanului nu mai ieșise demult niciun fir subțire de fum, cădea cu capul în jos, strâns ca un melc în cochilie, cu grijă să nu se lovească de marginile tăioase de
CSCristina SirionLia păpădia
Îi înghețaseră mâinile, puștanul sufla în ele cu ură, scâncea și le mușca până la sânge. - Mai stăm? Golanu\' zâmbea într-o parte, cu ochii sticlind în întuneric. Focul trosnea slab, muribund,
CSCristina SirionZdrențe
Stătea pe marginea patului, cu fața în palme. Când a auzit bușitura nici măcar nu s-a întors. Cireșul ningea flori albe în fereastra numai până la jumătate, apoi florile se opreau împiedicate,
CSCristina Sirion