Cristina Sirion

Surprinzator impactul, din toate punctele de vedere.
Mi-a facut placere ca ai zis cuvantul \"umor\", nu stiu daca imi pot lua cu adevarat in serios starile dramatice, de aici alternantele. Interesanta observatie, transcende textul si tinteste destul de bine. :o)

Asa e, de aceea ziceam ca e o poezie simpla. Cred ca mi s-a spus de cateva ori fie ca scriu abstract, fie ca deschid prea multe linii de interpretare. E, poate, o incercare de adaptare la sugestii. Oricum, am zambit cand am citit comentariul, mi-am zis \"m-a prins\", eu sunt desigur, mai mult cea de dinainte.
Dar e tare fain jocul, cred ca asta ma tine cel mai tare aici. Sa tot incerci si oameni ca voi sa-mi spuna cum percep schimbarile.
In rest, cred ca pe noi ne apropie oarecum indoielile si faptul ca dincolo de a scormoni poeziile, ne lasam cuceriti de impact.

E o poezie simpla, genul la care ezit de obicei o gramada inainte de publicare.
Desigur, e fain ca ti-a placut.
Eu ii vad mai mult stirbiturile.
Sa mai treci si cand nu-ti place.
Multumesc

M-a amuzat straduinta ta, nu stiu daca asta era scopul dar nici n-ar fi prima data ca mi se intampla. :o)
Si eu ma bucur ca ai trecut, citit, lasat semn.

mi se pare ca e efectiv poezie concentrata, fara surplusuri inutile.
Ultimul vers e pur si simplu original si surprinde.
Culmea e ca are o interpretare destul de clara, zic eu, dar e tare pacat s-o pui in traduceri cand pur si simplu nu e cazul.

Foarte frumoasa, intradevar. Incepe cu o imagine care te agata: \"(urmele fericirii (atît de vizibile cînd totul scînteiază în soare!)\" si se termina intr-o nota surprinzator de profunda: \"îți dai seama că cei din fereastră se uită la tine ca la unul de-al lor\". Am parcurs-o usor, e cumva matasoasa in forma si idee, n-are nicio rugozitate. Cred ca asta m-a frapat cel mai tare, ca nu are nicio rugozitate.

O reverentza.
Multumesc pentru comentariu, modul tau de interpretare ma imbogateste intotdeauna.

Mi-au placut mult catusele verbale si pastilele antireactii, plimbarea sedata, ideeea ca tot ce conteaza e sa te asiguri ca esti pe ruta. Mi-a placut si scrisul \"fortos\", are o vigoare interesanta.

Mie mi se pare absolut excelenta. Metafore fine, din mers, fara niciun fel de cautari inutile, parca au venit singure in poem. Inca ma uimeste frumustetea cuvantului simplu care parca se tine de umeri cu omul - pana la urma cuvantul ca si cainele, sunt si ei tot oameni.

mesajul era adresat tuturor, nu doar lui Catalin.
Nu-i nimic, va mai multumesc inca o data daca tot s-a ivit ocazia!

catalin

E prima data cand nu sunt de acord cu tine. Nu stiu daca textul e reusit sau nu, dar stiu ca ideea am inchis-o pe toate partile. Este tocmai despre libertatea de a te juca cu sensurile, Catalin (un gest distrat in care invarti un obiect in mana si se intampla ceva cu totul neasteptat) pe care unii o au (oamenii-lance) iar altii nu (femeia orca). Eleutheria. :o)
Cred ca te-am incurcat de data asta, dar am avut impresia ca te-ai uitat la nivelul metaforei marunte. In rest, poezia poate sa mearga si la cos linistita, ne jucam.
Multumesc, apreciez ca citesti, eu chiar te astept!

carmen
Iti multumesc, e o poezie pritocita indelung la forma, tasnita cumva in micile amanunte. Culmea e c-ar fi parut mai pretioasa daca o lasam haihui (voiam sa scriu haihue, dar nu cred ca exista cuvantul!). M-a bucurat trecerea ta.

madalina
Cred ca ai niste antene foarte sensibile, ai mers intr-un adevar dincolo de text - recunosc acea incordare, ori transpare foarte puternic, ori (tind sa cred) chiar ai o sensibilitate remarcabila! Multumesc, am sa te mai astept.

Am schimbat. Apreciez ca ai citit, parerea ta conteaza mult. Multumesc.

N-am citit, dar imi face cinste eventuala incrucisare de ganduri si faptul ca ti-a placut. Voi citi cu siguranta, multumesc, te mai astept.

E frumoasa ca o floare aplecata.
In general nu-mi plac foarte tare termenii religiosi (psaltire, ingeri, candela)dar ai reusit extraordinar de bine sa le gasesti rezonanta cea mai frumoasa.
Ai o delicatete care se regaseste la putini autori, o sensibilitate necautata.
\"seara fremătând s-a frânt din genunchi
ca o femeie la prima sa dragoste\" e momentul din spatele usilor inchise in care ne trimiti pentru a simti acut si personal prabusirea. Mi-a placut, si zic si eu ca si tine, multumesc. :o)

Curios cum ceea ce unora li se pare nepotrivit, altora li se pare absolut inspirat. Mi-au placut viespile dintre perceptie si realitate, cred ca doar trebuie sa te opresti un pic asupra versului, mi se pare o metafora perfect valabila si cu ilustrare clara.
Frumoasa poezia, genul bine aerisit fara a-si pierde focalizarea.

rezultatul muncii de team, a iesit ceva remarcabil.
Frumoasa imaginea din \"orice secundă ia forma unei cireșe atât de coaptă
încât sângele se întoarce în vene speriat\", m-as fi intrebat de ce era sangele speriat, dar nu vreau sa bagatelizez, raman la impresia de imagine frumoasa.
Foarte frumoase si \"ne târâm unul în altul lăsând în urmă o coadă de cometă\", \"cine a fost prada, cine vânătorul, vom afla la răsăritul soarelui
numai atunci vom putea număra rănile\", de fapt ma tem ca as putea cita tot poemul, deci ma opresc aici.

Mi-a placut mult inceputul \"mi se pare totuși anost să cazi cu zgomot la podea
în așa fel încât să te audă toate vietățile înconjurătoare\", am suras la \"și nu mă las nu mă las până nu scriu repede scurt și direct/ 10 poezii cu teniși albi în picioare\" si la inca alte cateva deja citate.
Suferinta din dragoste fix pe data de 14 februarie rimeaza putin cu maneaua cantata la casetofonul ragusit de pe umar. Mituri, clisee.
Multumesc pentru pauza de ras, mi-a facut bine.

E frumos tot - instinctiv rejectez cadavrele din el, cred ca am o problema cu urnele si mortii, dar poemul are puterea de a face ca \"privirea sa se desfaca in lastari\" si-mi spun ca restul nici nu mai conteaza. Impresionante mai ales strofele din mijloc.

Mi-a placut originalitatea din el, lipsa de pretiozitate, faptul ca ai scris ca si cum nu conteaza rezultatul ci eliberarea. Notez:

\"locul și mai gol
ca într-o cutie de ceai\"

\"ca o liniște
bate în draperii
iar eu
ascult o pasăre oarbă
după fiecare ieșire\"

\"lagărul cu porțile rupte nu lăsa pe nimeni să vadă
coada de pește a acestui război\"

Si finalul imi place, e o metafora indirecta care nu ma surprinde ca nu-i inteleasa cum trebuie. Nu-i un poem in genul pe care l-as \'consuma\' in mod regulat, dar tocmai de aceea imi place.

Si frumos titlu. M-a impresionat.
Strofa din mijloc e foarte vizuala, parca vad piciorul acela tragand caravanele de vise asa cum tragi un semicerc pe nisip, luandu-ti drept axa propriul trup.
Mi-a creat o stare indulcita potrivit, atat cat iti trebuie sa te simti bine.