mitologii amînate

...și în această \"mitologie nouă\" toate-s puse în ordinea corectă...dragostea, războiul, beția.Cele cinci versuri din final mi-au plăcut foarte mult.Cred că dumneata porți sufletul de duminică în fiecare zi...

Venit, citit, plecat.
Cu siguranță mai trecem.
Cu stimă, mă înclin...

un poem profund din care sangerand, cuvintele picura stiute dureri...ca pe o amanare a sufletului...

urăsc poemele care vorbesc despre ”suflet”. totuși expresia ”suflet de duminică” mi se pare foarte delicioasă. probabil că ai vrut să-ți iasă o remarcă ironică la adresa maneliștilor. și mai îți spun ce mi-a plăcut, printre altele, chestia cu scupi prin cârciumi ca prin burțile mamelor. aici te dezvelești în toată splendoarea ta de mizantrop. en fin, mi-am pus și diacriticele pentru că e un tecst super, merită evidențiat.
anormal de amical.

ori sunt eu în pasă proastă ori poemul m-a emoționat până la lacrimi. Și credeam că e imposibil să mi se întâmple mie asta:) și cineva să mai scrie atât de ...duios. cugetarea finală merită atenție deosebită.
Salutări!
Adriana

Mie mi se pare un poem prozaic. Abundenta verbelor care definesc atitudini puternice, volitive sau altele existentiale, construite in definitii care suna ca niste sentinte imi sugereaza mai degraba o povestire distilata decat un poem.
peanut

Mie mi se pare absolut excelenta. Metafore fine, din mers, fara niciun fel de cautari inutile, parca au venit singure in poem. Inca ma uimeste frumustetea cuvantului simplu care parca se tine de umeri cu omul - pana la urma cuvantul ca si cainele, sunt si ei tot oameni.

Ionela, Ioana, Alberto, va multumesc pentru vizita si vorbele frumoase spuse. Dane, perfect justificata cheia in care faci tu lectura. Si spun, io, purisanul, ca nu ma dau pe zece minji. :)) Adriano, nu plinge, sint doar niste versuri mizgalite pe hirtie!!! Alexandra, Cristina, mersi de trecere si de aprecieri.

Un poem frumos, în care prozodia interioară dă misterul, jocul poetic este de un calm caracteristic ardelenilor.
Am citit cu plăcere poemul , am totuși o nedumerire și o voi spune și în comentariu, adică o voi lăsa să se aștearnă în acest comentariu, mai precis nu o voi ține numai pentru mine, timid ferecată după lumina frunții,..., mă exprim,... mi-e greu s-o spun, dar totuși trebuie ( sunt foarte mulți poeți talentați la fel de conservatori ca autorul A.S, care mi se pare puțin conservator prin faptul că nu folosește deloc scrierea actuală promovată în școli, adică aceea cu \"â\" în loc de \"î\", în interiorul cuvintelor. Eu aș zice să folosim totuși acest \"â\" când textul o cere, dacă nu suntem în contextul unui text scris mai de mult,...
Scuze, dar trebuia să o spun. Pe un muzician bun \"îl zgârie pe creier o notă falsă\", sincer, și pe mine mă deranjează când văd insistarea pe scrierea puțintel mai veche și ignorarea regulilor actuale de scriere.
Îmi pare foarte rău că a trebuit să intervin cu observația aceasta,…scuze.

Scuze, dar trebuia să o spun. Pe un muzician bun \"îl zgârâie pe creier o notă falsă\", sincer, și pe mine mă deranjează când văd insistarea pe scrierea puțintel mai veche și ignorarea regulilor actuale de scriere.

Marinela, Academia Romana accepta ambele ortografii, chiar daca o recomanda pe cea noua. Eu le folosesc pe ambele dar am o predilectie pentru cea veche. Am facut filologia la Cluj unde am avut profesor un eminent lingvist, D. Drasoveanu, care ne-a \"indoctrinat\" timp de 5 ani de zile cu faptul ca noua ortografie este \"o facatura fara argumente lingvistice valabile\". Citatul ii apartine. Sigur, am putea purta o discutie cu argumente si contraargumente de natura stiintifica la cele doua ortografii. Fapt este ca, asa cum le accepta Academia Romana pe amindoua, le accept si eu pe amindoua: important este sa le folosesti corect. Nu-mi plac fundamentalismele de nici un fel - am avut o lunga si pasionala polemica pe acest subiect cu un adept al noii ortografii, polemica incheiata in momentul in care i-am demonstrat ca nu foloseste corect noua ortografie, desi o asuma cu pasiune. Citeste cu atentie texte in noua ortografie si o sa descoperi o greseala destul de raspindita: aceea de a folosi \"i\" din \"a\" dupa prefix, indiferent de natura lui. Asta e chiar o greseala flagranta, dupa normele Academiei. Dar, repet, e o intreaga discutie.
PS. Deci nu e vorba despre \"conservatorism\": e, pur si simplu, o optiune asumata, cu argumente.

Versuri concise care, paradoxal, legate intre ele, imi dau impresia de retractilitate. Imi sugereaza imaginea cuiva care se indeparteaza putin de un tablou cu scopul de a contempla frumusetea lui. Mi-a placut mult, sunt versuri extrem de sugestive, de \"aparte\".

... care pleacă
nici unul nu și-a pus pentru tine
sufletul de duminică...

... nu e ușor
să trăiești
cu amintirea atîtor taxiuri

oare cum s-ar fi putut expune mai artistic si mai acurat povestea unei vieti ramasa fara sentimente (\"acele sentimente\")?