cu botul umed îți sărut deșertul

Si frumos titlu. M-a impresionat.
Strofa din mijloc e foarte vizuala, parca vad piciorul acela tragand caravanele de vise asa cum tragi un semicerc pe nisip, luandu-ti drept axa propriul trup.
Mi-a creat o stare indulcita potrivit, atat cat iti trebuie sa te simti bine.

mulțumesc pentru comentariu.mă busur să știu că, ți-am îndulcit măcar o clipă. cu drag,
și eu te citesc cu sufletul în palme uneori.

apreciez, Cezara, faptul că am sesizat deopotrivă subtextul poemei lui Adrian Suciu: incomapatibilitatea dintre iluzie și realitate, atunci când este vorba despre omul preocupat de atemporal, limitare, sațietate;
*
versul tău, la o primă lectură, atestă o reală capacitate de metaforizare a ceea ce poate fi supus generalizării, privind imaginația creatoare a eului liric;

inspirație,
amalia

bucur...

am rezonat la ceea ce ați spus fără a sta pe gînduri. uneori, distanța dintre iluzie și realitate a atît de mică încît se fac confuzii. despre versul meu..încerc să-l fac compatibil cu mine. el nu mă va dezamăgi și nu va pleca. sper.
cu admirație și sinceritate,

daca imi pemiti, as citi poemul tau asa:

de obicei dormeam
în jumătatea ta de pasăre


trăgeam cu călcâiul inimii
caravane de vise
în zborul tău

de la un timp
am ochii morți
de când te citesc...\"

Imagini splendide, neintalnite in alte poeme.
Restul tine de infinire....
Felicitari, Cezara.

este superbă varinata ta. și ca să vezi că eu îmi respeect citirorii am modificat. cu prietenie,