Cristina Sirion

prin \"metafora tip bloc\" am vrut sa spun modul in care sunt construite in urma expunerii unui eveniment (ca o scurta povestire de-o strofa (bloc)), prin implicatie. cu totii ne jucam cu asta, doar ca unii mai fin decat altii. imi parea cam ambiguu, de aceea am simtit nevoia sa revin.

ca de obicei, am uitat tocmai steaua.
cu argumentele anterioare, iata.

da, \"reorientare\" e prost spus, nu-i ca si cum ai fi schimbat directia, \"registru\" e mult mai corect. am citit doar unul din textele la care faci referire, mi-a fost greu sa decid pe care-l prefer, ti-am spus de ce.
multumesc pentru explicatie, acum vad rostul ultimei strofe.
\"trivial\" era in sensul sau secundar, de \"evident\". nu poti spune \"Ovidiu\" - \"un poet\" fara sa sune cumva pleonastic, ne-necesar si fara sa banalizeze prin articolul nehotarat. surprinde prin asta suficient cat sa te opresti acolo. \"pe care l-am citit mai tarziu\" mi-a dat si impresia de show off, desi ma pot insela. nu stiu cum ai putea rezolva in cazul in care consideri necesar, as fi curioasa, oricum - am incredere in solutia ta, in definitiv nu ma cramponez de asta.

am oscilat mult, dar cred ca-i un text care merita atentia pentru imagini, pentru modul in care implica metafore fara a le construi propriu-zis, pentru felul in care deschide evenimentele pe dinauntru intr-o alta semnificatie. la o privire ulterioara e clar ca textul e lucrat pentru ca nu are rugozitati (well, in afara de versul cu Ovidiu!)fara a pierde din spontaneitatea initiala.
si pentru ca, la fel ca si tine, mi-as dori mai multe opinii pe marginea lui - stea.

Nu stiu cat e de poezie, dar clar are nerv. Mi-a facut placere s-o citesc, in rest, imi declar cinstit nepriceperea. Mi s-a parut mult mai spiritual cand am citit \"cu ultima împărtășanie poftim/ și îi trăiește de o să murim\", fara a observa ultimul vers, \"cu toții de rîs\". La a doua citire am inceput sa ma indragostesc de ea, aproape ca incep sa cred ca-i poezie.

Clara reorientarea spre metafora tip \"bloc\", as spune.
Versul asta l-am gasit trivial: \"frate-miu avea numele unui poet pe care l-am citit mai tîrziu\". Ultima strofa am citit-o de cateva ori sperand sa o pot integra in restul poeziei, parca nu-i pe aceeasi frecventa (ca intensitate a mesajului, nu ca stil)- pare simplificata prin comparatie.
Nu stiu de ce m-a gandit la Malraux (in \"Lazar. Oglinda de la hotarul cetii\" spunea ca moartea ii infrateste pe oameni) si-am translatat ideea asta la modul in care viata-i traita (sa nu zic simtita) in imagini - un fel de \"I\'ve been there\", daca vrei. Astfel, nu stiu daca ar putea fi mai poezie de-atat.
Oscilez intre asta si \"lipseste ceva\", banuiala fiind in mentiunile de mai sus.

Ultima strofa si metafora pasarilor cu picioarele stranse la piept, fac poezia speciala, de retinut. Zatul de cafea si tiganca au fost oarecum ca o tragere la mal. Deloc nepotrivite, deloc nearmonioase, senzatia fiind insa ca poezia ar fi putut avea o alta directie, preferabila mie. Mi-a facut placere.

In principiu am simtit cam acelasi lucru citind-o, ca si Claudiu. Excelenta metafora din strofa a doua, pur si simplu propulseaza poezia printre favorite. Ultimele doua strofe mi s-au parut ca o detenta, dupa revarsarea de idei de la inceput. Metaforizarea nu ma deranjeaza defel, consider ca e unul din punctele tale tari, si apoi daca nu metaforizezi in poezie, atunci unde. Desigur, e o chestie de gust.

sa acord steluta. Inca o data, multumesc pentru bogatia lecturii.

Si pentru ca mai am ocazia sa spun ceva despre poezie, am retinut si \"e liber la timp/să scrie pentru primul trecător care se apropie semne/pe un porumbel de hârtie\", \"o aplecare spre interior/ești iarbă nimeni nu vede/ce ascunzi\". Poezia e curata, pur si simplu nu are reziduuri.

Aproape ca ma jenez sa fac remarca asta, Ioanei Geacar. Este o poezie absolut superba, are o finete remarcabila, ocoleste cuvantul tintind direct in suflet, si poate ca asta n-ar fi mare lucru daca esenta ideii (vezi titlul)n-ar fi atinsa atat de direct. As dori sa fie recomandata si citita de cat mai multi iubitori de poezie. Poezia e in intregime remarcabila, surprinzatoare metafore, (\" rochia ei verde e legată străns în jurul unui stâlp/inima i se prelinge pe sân și se-ntoarce/nu avem geamuri spre stradă/umbra plopilor o simt foșnind în fiecare noapte\", \"capul meu are petale galbene/ capul meu are petale galbene\").
O steluta aproape ca e prea putin.

frumos, mai putin partea cu italice, desi condimenteaza poezia in mod interesant. voiam sa spun ce mi-a placut in mod special, constat insa ca mi-a placut cam toata. am remarcat lejeritatea sugestiei, metaforizarea usoara.

Multumesc, e mai mult decat speram pentru poezia asta. O vedeam cumva lalaie, lasata in voia ei, cam necontrolata. Ciudat cum poezia nu o poti elibera niciodata in mod constient. Aprecierea venind din partea ta, e cu atat mai pretioasa pentru mine.

multumesc mult de lectura. a fost un experiment, da, desi cred ca e exact genul pe care l-as aborda in proza. e un text vechi, aveam nevoie si de alte pareri, deci inca o data multumesc.

Sa zicem ca traiesc intr-o zona in care pumele nu sunt ceva neobisnuit. Sunt insa animale care surprind, care ies ca din ascunzatori, usor de detectat de-ai avea simturi comparabile. Restul te las sa ghicesti, daca tot nu-i asa de criptic. Nu, n-am facut conexiunea aceea cu leoaica.
In strofa a doua nu exista adresant decat la modul general.
Rochia trebuie sa fie stridenta, sorry ca nu-ti place, insa ramane.
In rest, ghinionul tau. Multumesc de vizita!

Mie imi place cand treci de la stilul aglomerat-vorbit, la poezie ceva mai curata.
Am insa aceeasi problema referitoare la scalp. Poezia ar fi mult mai castigata fara el. Ceva de genul \"tuns zero/ ti se vedeau venele\" cred c-ar pastra si mesajul si ritmul, fara a mai da erori.
Ultimul \"m-au muscat\" mi s-a parut in plus, exlicativ, chiar deranjant din cauza asta.
Mi s-a parut reusit. Nou.

Poezia e destul de criptica, mi s-a spus, banuiam, nu m-am abtinut, am riscat.
De aceea m-a surprins cu atat mai tare faptul ca ti-a placut si ca i-ai prins mesajul, cu toata nesiguranta. Apreciez ca te-ai straduit si-ti multumesc ca te-ai oprit.

probabil ca n-am sa reusesc sa inteleg cum se face ca poemele tale nu primesc mai multe comentarii. \"cable car\" mi s-a parut ca un film de scurt metraj suficient de bine facut incat sa transmita emotia unuia de trei ore. dupa ce citesti finalul, efectiv te intrebi cum se face ca nu esti mai citit.
m-a placut mult \"se juca de-a grădinăritul îmi îngropa brațele
credea sincer că a doua zi vor crește copaci roditori de oameni\" si finalul.

Partea asta: \"dumnezeu a făcut oamenii după chipul și asemănarea șifonierelor
totul în mine e alandala
încurc mîna dreaptă cu piciorul stîng
geaca de primăvară cu pielea de toamnă\" mi s-a parut interesanta, e o asociere la care cred ca greu m-ar duce gandul.

asadar, am citit ca de obicei, cu placere.
uitasem, desi fac sublinieri, n-as schimba nici un cuvant din restul poemului.

poemul m-a surprins prin fluiditate, in ciuda aspectului aglomerat care anunta o lectura dificila. metaforele vin natural, sunt presarate echilibrat, exact cat trebuie pentru a da un twist si a pastra totusi aerul natural-citadin al poemului. n-are rost sa le citez, sunt convinsa ca cititorul le va remarca singur cu placere.
o intrebare: n-am inteles \"baloane cu epoleți pe tâmplă\", in fine, am luat-o drept drept excentricitate poetica avand contributia ei la pitoresc.
pentru impresia de profesionalism (poemul pare lucrat sau cel putin bine gandit fara a-l deturna spre artificial)si pentru cele spuse mai sus, vei fi fericitul (glumesc, desigur) primitor al primei mele stelute.

mi s-a parut o poezie originala, diferita. cineva a spus cuvantul \"talent\", exact asta am simtit de la prima citire. nu urmaresc perfectiunea (la altii!), nu stiu daca altfel ar mai fi avut acelasi efect. in strofa ultima nici macar nu m-am oprit la cuvinte, am mers direct unde-ai trimis - frumos.

Impresia e ca poezia e insuficient decantata. Am remarcat ultima strofa, desi sunt bucati care te trag fara voie in afara, cum ar fi \"prins în copcile unei operații pe creier\". Am mai remarcat si \"căldura se lovea de pereți până făcea găuri în var\". Predispune cumva la asteptare.

multumesc. ce bine ca ti-a placut ceva dinainte de modificari, poemul tocmai a suferit o chirurgie majora.