Poezie
ianuarie într-o zi
1 min lectură·
Mediu
am rătăcit noaptea
într-o cameră în care căldura se lovea de pereți până făcea găuri în var
am stat acolo, ascuns prins în copcile unei operații pe creier
mi se uscau nările și ochii stăteau deschiși la pândă
mă săturam greu oboseala se mișca prin oase nu mă mișcam țineam ochii deschiși până la tâmple înghițeam rar cu frică saliva ce mi se strângea în cerul gurii
morții n-ar trebui să se plimbe nu văd nimic
în iernile lungi auzeam lupii urlând de foame
am așezat câteva flori pe ea
„lumânările astea noi ard singure” i-am zis
și m-am dus
023.587
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- adriana barceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
adriana barceanu. “ianuarie într-o zi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-barceanu/poezie/13925602/ianuarie-intr-o-ziComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSCSCristina Sirion✓Impresia e ca poezia e insuficient decantata. Am remarcat ultima strofa, desi sunt bucati care te trag fara voie in afara, cum ar fi \"prins în copcile unei operații pe creier\". Am mai remarcat si \"căldura se lovea de pereți până făcea găuri în var\". Predispune cumva la asteptare.
0
ABnu stiu, nu prea cred ca decantarea e ceva ce trebuie, lucrurile se petrece in mod neasteptat de cele mai multe ori. multumesc de semn Cristina, ma voi gandi ...
0