Poezie
80’ - 08’
1 min lectură·
Mediu
în fiecare seară mă las de fumat
nu mă ține decât noaptea
dimineața patul meu gol
e un naufragiu
trec pe lângă oglindă
nu mă uit
știu cine sunt
îmi rămân zilele care vor veni
un fel de pariu între ieri și azi
n-am multe iluzii
poate doar una
în care dumnezeu mă ține de mână
033.868
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- adriana barceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 56
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
adriana barceanu. “80’ - 08’.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-barceanu/poezie/1800891/80-08Comentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ABde fapt pe nimeni de mana. cam asta era iluzia.
Va multumesc domnule Florin pentru atentie. Au fost incercate atatea pariuri , mi-am spus am si eu dreptul la unul. atata timp cat sunt inca aici. am uitat de maine, de aceea azi stiu cine sunt.
Imi cer scuze pentru raspunsul tarziu pe care vi-l dau. mi-a atras atentia mahnirea dv. si marturisesc o am si eu. in asteptarea finalului.
Reverenta la reverenta,
Adriana
Va multumesc domnule Florin pentru atentie. Au fost incercate atatea pariuri , mi-am spus am si eu dreptul la unul. atata timp cat sunt inca aici. am uitat de maine, de aceea azi stiu cine sunt.
Imi cer scuze pentru raspunsul tarziu pe care vi-l dau. mi-a atras atentia mahnirea dv. si marturisesc o am si eu. in asteptarea finalului.
Reverenta la reverenta,
Adriana
0
LMSteluta e binemeritata. Remarc sentimentul de repetitivitate. Si finalul acestor repetitii, in care Dumnezeu intervine, prin cel mai nedorit moment al vietii.
0
domnișoară Adriana.
Nu este nimic spectaculos aici, deci nu se forțează kitsch-ul.
Vă ofer acest mic premiu pentru simplitatea și naturalețea versificației.
”trec pe lângă oglindă
nu mă uit
știu cine sunt”.
O foarte simplă realitate pe care o refuzăm cu toții. Ne place să spunem că suntem mai mult decât suntem. Oglinda este utilă fiecăruia, tocmai pentru a ne reaminti cine suntem.
”îmi rămân zilele care vor veni
un fel de pariu între ieri și azi
n-am multe iluzii
poate doar una
în care dumnezeu mă ține de mână”.
Viața este un rămășag? Poate fi pentru că deciziile noastre sunt o reală loterie. Finalul!? Place lui Dumnezeu. Pe mine mă mâhnește:
Reverență!
Florin O.