Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

‘sand’ me and angel

1 min lectură·
Mediu
te așezi în comoditatea asta în care lucrurile cele mai mici
par mai sigure. un raft o ușă care se închide doar iarna
teama că mă voi lăsa de fumat sau că felul în care adormi
mă ține aproape tot mai aproape. dar e bine să fie strâns
în frigul din oase, e bine să fie puternică mâna care acoperă
durerea străpunge până și firele de păr până și marginea unghiei
și trage în noi cu gloanțe din apă de ploaie de toamnă
de dragoste nu ducem lipsă doar seara, luminile care se sting
îți spun să adormi altfel cu pătura strânsă, un vierme de mătase
din care visele se deșiră fără rost. fără rost mi se spune
că altfel trebuie să cred în cuvinte în păsări care înțepenesc
singure sub pietroi falși, diguri în care apa simte că e o forță
că poate să frângă până și cerul și stâncile dantelate
și face orificii prin care poți să respiri culcat în nisip
viața poate să fie o plajă pe care soarele să stea la apus
024.478
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
176
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

adriana barceanu. “‘sand’ me and angel.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-barceanu/poezie/14020155/sand-me-and-angel

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@nache-mamier-angelaNANache Mamier Angela
Un poem care retine atentia fiind fluid,exigent cu sine,are o anumita maturitate stilistica siun contur feminin sentimental fara a cadea în siropul subliteraturii
Poeta aluneca în finete pe umorile vietii de cuplu ,nu rescrie formule cazute în "babalul public" si propune un film interesant ,ccai atinge general-umanul,tipologia feminina,fiorul existential :

"în frigul din oase, e bine să fie puternică mâna care acoperă
durerea străpunge până și firele de păr până și marginea unghiei
și trage în noi cu gloanțe din apă de ploaie de toamnă"

că altfel trebuie să cred în cuvinte în păsări care înțepenesc
singure sub pietroi falși, diguri în care apa simte că e o forță
că poate să frângă până și cerul și stâncile dantelate
și face orificii prin care poți să respiri culcat în nisip
viața poate să fie o plajă pe care soarele să stea la apus
îmi place aceasta "explorare" a retetelor fericirii...
0
@adriana-barceanuABadriana barceanu
Multumesc pentru apreciere! Am incercat acest poem scuturarea maxima!
Sarbatori fericite!
0