cable car

într-adevăr, devine enervant să fim locuiți doar noaptea, fie de întrebări absurde, de moralitate, de un cineva care crede sincer că \"a doua zi vor crește copaci roditori de oameni\", de gânduri sau vise... pentru că a doua zi ne trezim tot mai dincolo de noi, mai șifoniere - alandala -, și ajungem să ne uităm , să fim cable cars și să vorbim \"ca un jurist pedant ce explică legislația privind declarația de avere\"... În fine, avem nevoie de simplu, de noi, dar ce să-i faci dacă suntem făcuți \"după chipul și asemănarea șifonierelor\". Se prea poate să greșesc...
numai bine,
alex

Nu cred ca gresesti, atita timp cit simti nevoia de simplu. Multumesc pentru prezenta.

probabil ca n-am sa reusesc sa inteleg cum se face ca poemele tale nu primesc mai multe comentarii. \"cable car\" mi s-a parut ca un film de scurt metraj suficient de bine facut incat sa transmita emotia unuia de trei ore. dupa ce citesti finalul, efectiv te intrebi cum se face ca nu esti mai citit.
m-a placut mult \"se juca de-a grădinăritul îmi îngropa brațele
credea sincer că a doua zi vor crește copaci roditori de oameni\" si finalul.

Partea asta: \"dumnezeu a făcut oamenii după chipul și asemănarea șifonierelor
totul în mine e alandala
încurc mîna dreaptă cu piciorul stîng
geaca de primăvară cu pielea de toamnă\" mi s-a parut interesanta, e o asociere la care cred ca greu m-ar duce gandul.

asadar, am citit ca de obicei, cu placere.
uitasem, desi fac sublinieri, n-as schimba nici un cuvant din restul poemului.

Pe mine nu ma mira nimic. Daca ai sa vezi, nici ultimul text nu o duce mai bine :)). Dar nu ma pling, avind in vedere ca nu sint adeptul reciprocitatilor, cum se mai practica pe aici. Semnul tau e suficient. Multumesc.