o aplecare spre interior

Aproape ca ma jenez sa fac remarca asta, Ioanei Geacar. Este o poezie absolut superba, are o finete remarcabila, ocoleste cuvantul tintind direct in suflet, si poate ca asta n-ar fi mare lucru daca esenta ideii (vezi titlul)n-ar fi atinsa atat de direct. As dori sa fie recomandata si citita de cat mai multi iubitori de poezie. Poezia e in intregime remarcabila, surprinzatoare metafore, (\" rochia ei verde e legată străns în jurul unui stâlp/inima i se prelinge pe sân și se-ntoarce/nu avem geamuri spre stradă/umbra plopilor o simt foșnind în fiecare noapte\", \"capul meu are petale galbene/ capul meu are petale galbene\").
O steluta aproape ca e prea putin.

Sicer să fiu, o vreme am urmărit
pisicile plecate la vânătoare...
...apoi am încercat să văd
cum luminează lacrămile claunului,
în buzunar...

Acum am înșirat dinainte porumbelului
câteva mărgăritare...

Parcă-s lacrămile claunului!

primele 2 strofe au cucerit cititorul din mine, l-au pus la zid, sa urmareasca fara sa respire. dupa care l-au pierut. ultimele 3 sau 2 strofe pot face o alta poezie, fara sa dilueze poezia de pana la \"capul meu are petale galbene\" - imi pare in plus ce urmeaza de aici incolo. eventual, as lasa si strofa urmatoare, cea cu iarba.

în acest poem cu un titlu poate prea explicit im o profunzime si o creativitate evidente.
Ioana Geacar îmbratiseaza viata ,o priveste cu un obieciv fotografic sofisticat,prin mai multe lentile(palnuri)
De la un vers la altul poeta ne captiveaza ,se inspira din gravitatea vietii si trezeste curiozitatea
Timpul pasiunii de a fi,timpul la verticala ori perpendicular,oeta trece de la unul la altul ,caci aici sunt plasate aspiratiile si reveriile sale.
Poezie limpede si clara,dar si sumbra ,tagica
un câmp lexical vast:\"vârtej verde a mamei ma urmareste/cu mâinile facute binocluri rochia ei verde e legata strâns în/jurul unui stâlp\";
\"un clovn cu fata galbena/si buzele foarte late si rosii\"etc...
text traversat de simboluri,de interogatii cu ego-ul pentru I.G poezia este un amic intim.
Suntem într-un regat al singuratatii

a sunat telefonul în timp ce scriam!
scuze

lentile(planuri)
oeta=poeta
tagica=tragica

ioana ,corecteaza silalbele în \"lacrimile\"

culoarea galbenă, repetiția\"capul meu are petale galbene\", sensibilitatea poemului și verosimilul dialogului. Cele două fete sînt de fapt două viziuni diferite, două fețe ale înțelegerii și trăirii. Frumos expusă trecerea spre lumea necunoscutului și a speranței. O poezie ce merită remarcată. Pentru mine a fost o plăcere citirea.
LIM.

Mulțumesc mult,
Cristina, pentru stea și pentru popas, cred că e prima dată când ne-ntâlnim! Îmi place pseudonimul ales.
...Aurel, pentru completarea inspirată! La fel, încântată de cunoștință! :)
...Silvia, pentru sfat. Ai văzut bine ruptura aceea destul de profundă dintre părți! Voi ține seamă.
...Angela, pentru comentariul en detail, sofisticat, pentru că ai început să recunoști tot \"arsenalul\" tehnic. Și mulțumesc și pentru atenționare, am corectat! Altfel așa rămânea, eu văd repede, se pare, doar greșelile altora :D

LIM, și mie îmi place cum ai citit :)

....acela galben care ne-a cam scapat la toti - ai scris in numele celor visatori

m-am lasat citeva momente de noapte treaza condusa de dorurile tale

O poezie vîrtej și două fete/fețe ale aceleiași apropieri. Clovnul e potrivit în strofa finală, parcă pictînd întreg poemul, oferindu-i culorile în care trebuie citit.

Anni,
uite cum ne place visatul în comun! Bine ai revenit !
Iarina,
mulțumesc pentru cheie și semn :)

Ioana,
un poem la elegantei, al constangerii, al viziunilor duale.

Multumesc, Petrut! Pentru mesaj, scurt intotdeauna, dar atit de esentializat !