încape și-un evantai

Un poem foarte frumos, c-un vizual nărăvaș. Și liniile din subtitlu stau ca un evantai poetic, însă dreptunghiular, prin care ies culorile cu o gaură-n mijloc, bune de pus pe ochiul cititorului.

dar evantaiul dreptunghiular de care am vorbit mai sus, acum văd bine, nu e dreptunghic:)

Multumesc, Iarina, îmi place cum ai schițat grafic poemul ăsta.
și lecția despre evantai :)

Se cuvine să spun ce am pățit
citind acest poem. Sunt acasă,
cărțile și obiectele din camera mea,
aceea în care fumez ca un turc,
am și ascendență națională în acest sens,
de mult se comportă cumsecade cu mine...

Citesc și brusc privesc înspre pat!
Înspre mine vine căldura unei ființe
care parcă s-a ridicat din el acum trei secunde.

Merg la baie, mă spăl pe față,
revin în cameră, îmi aprind altă țigară...

Reiau cetitul poemului tău de la capăt.Trooosc!
Biblioteca mea de lemn, veche,
dăhulată de cărți trosnește!
Moare cineva, îmi zic,ori voi auzi de o moarte,
a cuiva...

Stau și cu un ochi pândesc biblioteca...
Mda, trosnește locul în care mi-am propus
să pun Istoria lui Manolescu,
pe care am s-o cumpăr, că de citit
am citit-o și hm, hm...

Norocul meu că ai început tu, în poem, să descrii
paleta unui pictor!
Hm! Fiul meu cel mare este pictor,
l-am văzut de multe ori cum își face paleta...
Dar paleta ta este altfel, e păstoasă,și mai ales
culorile au ochii de altă culoare, descrii totul
de parcă ai fi obișnuită
să te privească lumina cu ochii închiși...

În vremea asta, nimeni nu știe
ce vede orbul care cerșește-n răspântie...

Mulți spun
că lumea ar fi frumoasă.
Mulțumesc pentru că că m-ai îngăduit
să bat câmpii, ori poate nu...
Și nici nu vreau să trec strada, aici e lumină,
zebra este înroșită de sângele unui câine...
Pune tu, Ioana, verde peste sânge, poate se face ziuă...

culorile aici sunt căutate a fi puternice, să fie observate până și prin ochelarii de orbi din locul sânilor :)... de la cravata oranj, la roșu, mai mult roșu, de la albastru la portocaliu și \"apoi încolăceală de galben și verde\". Mi-a plăcut trecerea de la exterior, de la cotidian la un interior, la reflectarea lumii dinspre sine. Imaginea finală a acestor încolătăciri de culori e pesemne una suprarealistă :) Cu plăcerea lecturii,
numai bine,
alex

o poezie originala cu nenumarate raportari la real
imaginile realitatii prolifera si se continua crescendo
poeta se întreaba care este adevarata valoare a artei?
este într-un efort de cautare ,de cercetare într-un text cu temperament care-si apropie adevaruri c^t mai departe de o viziune radioasa si idealista
textul are o geometrie variabila si a doua parte este mai senzualista,strabate \"marile interzise\" ale inspiratiei fara limite
un drum poetic persobnal si demn de semnalat

Angela,
ești generoasă ca de obicei, bisturiul tău (vindecător!) mângâie
Aurel,
e frumos în întregime poemul ăsta pe care l-ai pățit, e fantastic când un poem generează un altul.
Alexandru,
mulțumesc pentru oprire și comentariu, cred că mai stăm sub vraja suprarealismului multă vreme!

m-am abatut de citeva zile prin evataiul tau
cu inima cit un purice, am constiinta incarcata....am zis ca fac si dreg,dar acum incep sa dreg, ca de facut e greu:

poema , imaginea , este un tablou de mari dimensiuni, iti trebuie scara, pensule si mai ales ochi, mare de tot

sa nu crezi ca ma voi da jos de pe scara pina nu vad tot ce ai pus aici spre vazul nostru

***
cu placrea lecturii. am alatur si eu celor care au cetit un poem frumos. studiu geometic al unui tablou real, in desfasurare. felicitari!

Sarbatori fericite!

Anni-Lorei, Petrut, multumesc pentru vizită și urări! Mă bucur mult pentru senmnul vostru lăsat aici!

am auzit de la Duvalma ca nu ti-e bine....hai, pune-ti rochia de seara si du-te printre gospodine sa vezi ce bine te simti

imi lipsesc acuarelele tale de cuvinte

Foarte fain acest poem-reportaj, cu oameni vii, pe fondul unui adevărat carusel de culori, dintre care îmi place extrem de mult portocaliul cu gaură în mijloc - un simbol parcă de steag RSR cu galben-oranj decupat de stemă. Nu mai e mult și guvernul de trei-patru ori bocit (sau bocciu) o să ne pună tot patru portocale stricate pe mijlocul fiecăreia dintre careurile noii steme \"posterevoluționare\".

Am greșit la: fiecăreia - fiecăruia și posterevoluționar - postrevoluționar.

Anni,
multumesc că mă (mai) citesti,
printre gospodine nu cred, dar ți-am rămas datoare cu o noapte de taină (accent pe i :), mersik de grijă, lasă că vorbesc mâine cu Duvalmă, din \"rochie de seară\" păstrez doar \"seară\"


Dragoș,
îmi place că-l vezi ca pe un carusel, e unul din titlurile volumului care mă chinuie (titlul). Cu oranjul ce să fac, oricât l-aș ignora tot se insinuează, subconștient. :d
Imi pare rău c-am ratat întâlnirea...