de dimineață
de dimineață m-am trezit cu fața spre tine și m-am lăsat purtată de respirația ta mai aproape mai departe mai aproape mai departe
IGIoana Geacărun rău alungat e înlocuit de un bine instabil
pe un peron așteptând nuștiuce nu sunt eu într-o haină roșie între liniile paralele strălucitoare umbra-mi cade pe cartea unei călătoare se răsfață pe semne mici negre de sus par furnici
IGIoana Geacărîncape și-un evantai
în tramvai o gospodină cu sacoșă de rafie rezistentă kile de gogoșari o ține un ceferist întârziat dimineață aburoasă pe șinele moi privirea le unește la orizont într-o buclă o intersecție veuri
IGIoana Geacăro aplecare spre interior
două fete admiră o rochie de mireasă în vitrină și cu aceeași strălucire în ochi se privesc una spune: e o furtună rece și florile din pomi sunt vânzolite prin oraș ferestrele-s închise și
IGIoana Geacăr***
de pe balcon privesc orașul cum se scufundă în întuneric câteva lumini mai clipocesc în vîrtej ca un catarg mestec în cafea cu lingurița încet ca-ntr-un trandafir am tot timpul din
IGIoana Geacărpovestea elisei/ în ruj
în orașul ăsta doar aerul mă recunoaște se gudură prietenos trecem peste linia pragului cu aceleași gheare mă-nfășoară strîns așa cum stau cu o umbrelă neagră și un carnet pe genunchi
IGIoana Geacărbreșe
cum îmi intră lumina în piele toate emoțiile se reped prin breșele ei cu degetul arătător trasez un cerc în jur un om cu aripi s-a ascuns în spatele meu aș vrea și eu să mă ascund în
IGIoana Geacărmai stăm?
un geam plesnit o imagine zgîriată amintiri înghesuite în bule asteaptă în liniștea unei rame o broderie acvatică în care germenul lumii încă nu s-a instalat aerul se lasă tot mai greu îmi
IGIoana Geacărvitralii
deschid ochii deasupra frînghia de-a dreapta și stînga doi șobolani albi ca varul mai morți de spaimă foarte aproape cu colții ascuțiți și mustățile proptite-n fața mea ne privește o mulțime
IGIoana Geacărpentru cîteva ore
: am și eu un maidanez care îmi vine în casă : doarme : la caldură : mănîncă : e pretențios : pentru cîteva ore : i-am dat o ampicilină odată : era mușcat : iris i-a băgat-o pe gît : mă
IGIoana Geacărpa pa
mă simt încolțită de toate atingerile uitate pe obiectele din cameră/vin spre mine ca niște aștri-n hublou întorc ceasul cu fața spre perete/ dar nu e de/ajuns/ sap o groapă în timp s-arunc tot și
IGIoana Geacărdar tu, tu ce faci?
bem șampanie în seara asta fiecare-n fotoliul lui și ne apropiem încet buzele fiecare de paharul lui știi că sărutul e un gest arhaic? parcă ai căuta sânul de la care ai fost smuls dar tu îl mai
IGIoana Geacărzoom plus sau minus
mă așez lângă telefon dar îmi dau seama că nu mai am pe cine să sun nu știu de când desenez în praful de pe măsuță o corabie cercuri spirale păsări în formă de 3 suflu și corabia răbufnește-n
IGIoana Geacărbucle
de câteva zile nu avem net suntem fragmente risipite prin casă luminițe stinse pe tort stau lângă telefon și-ncerc să-mi amintesc un număr memoria iese-n vrejuri mov se strecoară prin cadranul
IGIoana Geacărsuntem ciudați
jumătate îți dau ție de lună e mult mai bine aici fără nici un sentiment greu nu poți să-mi trântești ușa n-o să mai țipăm n-o să mai apargem n-o să mai stăm așa gâtuiți după impactul de clanță
IGIoana Geacărinstant
exilată în propria mea limbă mă strecor printre oameni zornăind particule mici de aer în pumnul strâns vorbesc dau din coate lovesc înaintez numai dar nu aude nimeni nimeni nu simte ceva în mulțimea
IGIoana Geacărtranspoziție
vântul învălura platanii și veșmintele și pletele noastre cobora în groapa deschisă cu un vârtej de nisip și hârtii smulse de pe mesele vânzătoarelor de semințe înfiora pentru ultima
IGIoana GeacărMă ajuți să găsesc un titlu?
vine noaptea și nu mă ține nimeni de mână amândoi s-o străbatem gri-greierușule simți aerul negricios cum se zbate? și cald ca o inimă la care ne-ntoarcem și care ne azvârle mereu mi-e
IGIoana Geacărce să fac
toată noaptea m-am zbătut în marmură am sângerat și-am strigat acum uneltele sunt împrăștiate dalta clondire cu esențe mozaicate cu ape secate pergamentoase
IGIoana GeacărÎți amintești?
acum îmi dau seama că n-am discutat îndestul repetat ca să rămână ceva vântul prin ferestrele mari pătrunde și împrăștie praful fin pe tot ce-ai atins urmele tale se scufundă
IGIoana GeacărMorții vorbesc atât de încet
dorm printre lucruri umede și pe sub mine încep să forfotească vietățile umezelii deasupra/ umbra mea mă trage neputincioasă mă smulge încet fără milă să mă reclădească printre degete
IGIoana GeacărMă ia în brațe
m-am întors în cutia de conserve strecurându-mă atent prin tristețea aerului răsfățat de treceri printre zimții deschiderii se vede un cer care atârnă tot mai greu în culcușul de
IGIoana GeacărMesaj dintr-o somnoroasă istorie
pe potecă a răsărit pântecele unei sticle îngropate de când! în ea - un mesaj adus din străfunduri: un arbor ascunde sub verdele mic o părere de umbră! întuneric dulce de pepene peste care
IGIoana GeacărDoar trecem strada
atât de oarbă eram pentru lumea asta azi dimineață la intersecție-îmi amintesc abia- m-au oprit pentru o vreme niște semnale minuscule interioare un necunoscut fără să ezite (să nu râzi și
IGIoana GeacărStai puțin!
ești zidit în timp cleios deși ți se pare că te miș mișto nu mai ai suflet sufletul e mereu în afară ia aminte ți-am zis în contemplație stai puțin nemișcat așa ca zăpada asta gri ca un
IGIoana GeacărOm singur
cine se cuprinde cu brațele e un om singur cine se cuprinde cu brațele nu sparge surzenia nu împovărează nu dăruiește așa stai în camera ta perfectă și țăndări se face lumina în lumea de
IGIoana GeacărO fotografie pentru tine
Pe mănunchiul de flori sălbatice, culese în zori, printre șine, un flutur adormit, albastru pe albastru. Cerul, spart în bucăți mici de rouă, pe frunze abia se mai ține. Cu prudență merg ca
IGIoana GeacărPoem pentru Dumnezeu
Poem pentru Dumnezeu mă trage curentul prin ușița motanului. dacă m-aș vedea cu ochii mei de la douăzeci de ani. dar nu-i mai am . Tu, Doamne, îți mai amintești ? când eram la
IGIoana GeacărDublul nu mă iubește!
Mă rostogolesc ca un grăunte din penelul lui Van Gogh în mișcarea circulară atât de plăcută zeilor. Îmi tot potrivesc lucrurile în cameră după direcția din oglindă, orice scamă, o cută a
IGIoana Geacăr