povestea elisei/ în ruj

O pezie formala care se ineaca in sine... artificialitatea ucide sufletul, un joc cu margele de sticla, din care trairea dispare... jocul artificios transpare inca din titlu \"povestea elisei/ în ruj(ferestre)\" un titlu atat de incarcat incat devine insignifiant...

poeta cred isi asuma acest risc

\"/în fond toți am împușcat pe cineva măcar cu o pușcă de lemn/
azi deschid și-nchid uși experimentez să-mi umplu timpul să nu plîng\"

pe masura ce inaintez in text fiorul poetic se etereaza/estompeaza, se subtie, devine acel loc comun atat de bine nestiut: ...ma... ori nu ma iubeste...


chiar si finalul este departe de trairea poetica.... pare a fi doar o spunere
trecuta printr-o lume de poeti, ori un cantec la o chitara sparta:


\"o fată cîntă la chitară în lumina gălbuie
pînă se face scrum\"

Un gand bun!


PS

scuzele mele .... a fost o interpretare la o chitara rece!

care inchide penultima strofa mi-a placut in special, m-a surprins

nimic nu ne inspira ca o mare durere.
ioana face un inventar foarte personal,lasa un cântec al efemerului,limpede ori tulbure,ca o arie muzicala de mare forta
e un program poetic interesant ,caci ioana interogheaza cotidianul cu intransigenta si compasiune,lasa timpul imediat sa ne vorbeasca
\"o umbrela neagra si un carnet pe genunchi\"
\"cînd joaca un rol oamenii se-nsufletesc
\"în fond toti au ^mpuscat pe cineva macar o pusca de lemn\"
\"azi deschid si-nchid usi EXPERIMENTEZ ;;;
ioana traverseaza dramele vietiisale si ale semenilor,încearca sa le $înteleaga si în acelasi timp totul devine reportage filmé,un fel de \"cahsse au bonheur\" pe un fundal existential absurd
finish puternic
Bon Courage Tie si Tuturor(caci poezia româna este cu adevarat VIE si palpitanta) Bravo si fiti REBELI ...
tu m-ai adus pe agonia (cusurpriza recenziei la ultima mea carticica
de aceea PARASESC agonia.ro utilizând pagina ta fierbinte si amicala!
editorul meu era probabil un geniu si eu o biata începatoare...
pacat ca nu am avut ocazia sa îi citesc opera...dar \"fara aripi la inima \" zborul domniei sale nu poate fi decât scurt si deprimant
îl las AERUL sa respire si sa faca rau altora ...pentru asta are cu siguranta talent!
ramân la locul meu de pe agonia.fr
daca arta nu are o patrie ,artistii ei au UNA...stiuta de toate celulele sale cele mai intime si mai secrete
eu veneam din inima pe agonia.ro spre \"patria mea\" ...
on fait ce qu\'on peut!

DDD,
mulțumesc pentru timpul pe care l-ai pierdut căutând un cântec călduros, sper că l-ai găsit pe undeva pe aici...Am să țin cont de sugestiile tale.
Camelia,
o tresărire a unui analist asa fin ca tine înseamnă ceva, bucuroasă de trecere.
Angela,
regret că ai ales această pagină pentru adio și regret incidentul, oricine vede adevărul, e un abuz de putere în această \"degradare\", sau a fost ticluită doar să provoace scandal.
Așa e, poezia se naște din durere, dar și dacă zgârii puțin realul dai de poezie, poezia e pretutindeni ;)
O să ne-ntîlnim pe românește într-un mic cenaclu online și-n epistole și-n bloguri !
Ioana,
poemul ăsta e așa cum îl vezi tu. În fine, nu e un drum de întoarcere, mai degrabă închis...
Cu spirit de gașcă,

E plăcut să afli că mai există scrieri care iti pot da fiori. De mult incerc sa redevin dependentă de cuvintele care nasc povești ilustrate, care proiecteaza viata atat de colorat si de profund in cinematrograful de sub frunte incat realitatea pălește. ”cîini și oameni pisici la gunoi sticle și zoaie
papuci scîlciați
o fată cîntă la chitară în lumina gălbuie
pînă se face scrum” - impresionant. Multumesc pentru imagini!

am văzut tîrziu comentariul tău, mulțumesc frumos pentru semn

În ultimul timp ajung exact la textele cu chitare:) Aș zice că nimic nu e întîmplător. Pe mine m-au prins multe stări din poem; se poate uneori să trăim ceea ce citim și de aceea ne însușim cu ușurință cuvintele. Am vizualizat un cerc strîns în jurul ființei pînă-n momentul în care, sub influența unei stări-anamorfoze, se face scrum. Complex și frumos.

Iarina,
o să-ncerc să pun în viitor măcar o coardă să te mai ademenesc în poeme. Sper să ai o vară muzicală, cum ți-ai dorit, cu multe chitare

Tudor,

mulțumesc pentru lumină. Și pentru că ai revenit. Și pentru că mă tot gîndesc la o replică la replică (să nu cad în patetisme):
Mersul virtual e mai ușor, sau ar trebui să fie, ca-n vis.
Mai vino cu poeme din cînd în cînd. Sau cu o pagină de jurnal, notă de lectură, povestea unui vis.
Pentru ps: comentariul Angelei e mai vechi, între timp s-a răzgîndit, a învățat să se lupte cu haiducii virtuali (cei care intră pe net cu picioarele, nu cu capul, agresivii) și să-i îmblînzească oarecum..., iar aici pe site se simte ca acasă, în România. Remarca ta sper s-o bucure!

în două versuri frumoase

\"îmi așez mîinile cu unghii în formă de floare
le smulg mă iubește nu mă iubește\"

aceste versuri pot vorbi chiar neajutate
despre o pasiune
despre nesiguranță față de persoana iubită
despre emoțiile de dinaintea unei întâlniri
despre nerăbdarea de a oferi dragostea
despre acceptarea pretimpurie a unei posibile dezamăgiri

cu respect,

fara convulsii isi indreapta aici durerea umerii
priveste
respira
traieste mai departe
cu intrebari atit de poetic puse....

un poem ce s-a cuibarit bine in scaun