Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

breșe

zoom +_

1 min lectură·
Mediu
cum îmi intră lumina în piele
toate emoțiile se reped prin breșele ei
cu degetul arătător trasez un cerc în jur
un om cu aripi s-a ascuns în spatele meu
aș vrea și eu să mă ascund în spatele meu
fulgii sclipesc în lumină
ca hîrtiuțele făcute din jurnal cînd am scuturat găleata de tomberon
să nu te-ncrezi niciodată în corp corpul
trădează plămînii-un fluture în care
mi-am închis sufletul
sunt cusută într-o piele străină
carnea se schimbă eu nu merg pe poteca de sînge
tulbur somnul unei păsări care mă aștepta
toate obiectele pe care le ating
mă urmează
prin piele –mi ies foșnind toate fantasmele despre care n-am scris
pun țeava la tîmplă
din ea mă pocnește
o inimă cu halouri concentrice
încerc să cîștig timp cade o lacrimă pe muchie cap sau pajură
o las să zuruie cap sau pajură
075.450
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
143
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Ioana Geacăr. “breșe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-geacar/poezie/1819773/brese

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@antrei-kranichAKAntrei Kranich
mi-a placut poemul. ascunsul tot mai departe in spate creeaza planuri suprapuse, intretaiate de acel respiro, ce domoleste (aparent) tensiunea textului: \"hîrtiuțele făcute din jurnal cînd am scuturat găleata de tomberon\".

AT
0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Organic ca o descompunere. Poate cireasa cu toarta mi se pare putin plesnita din teava, as fi lasat doar inima. In schimb am remarcat \"as vrea si eu sa ma ascunt in spatele meu.
Iar finalul este excelent. Opinia mea.
0
Distincție acordată
@irina-nechit-0020579INIrina Nechit
Limpezime, spontaneitate, suspans, un mod original de a scrie despre \"omul cu aripi\" și despre carnea trecătoare. Văd aici o inspirație reală și versuri bine tăiate, o scriitură atentă, profundă, cu un final de toată frumusețea:
o inimă cu halouri concentrice

încerc să cîștig timp cade o lacrimă pe muchie cap sau pajură

o las să zuruie cap sau pajură

Îți urez un an cât mai poetic și trimit o stea plină de căldură, cu drag, tama
0
@marius-nitovMNmarius nițov
Ioana, cum vin toate emoțiile tale prin breșele de lumină până aici într-o rezonanță cu stările mele! Versuri ce vorbesc despre puterea ta de a da claritate într-un mod cât se poate de natural sentimentelor în permanentă comparație, asemănare cu ceea ce te înconjoară și adăugând o estetică a exprimării irezistibilă. Versuri alese, fascinante!
0
@serban-georgescuSGserban georgescu
salut nucleul \"sunt cusută într-o piele străină

carnea se schimbă eu nu merg pe poteca de sînge\"





cineva mai devreme il vedea pe noe plutind in arca lui pe un fluviu de sange





ceva se intampla





ceva foarte asemanator cu ce se intampla cu firul de lana in timp ce este tors
0
@dan-v-olteanuDODan V. Olteanu
Un poem foarte bun, cred că ar trebui pus la recomandate.
Ce remarc eu sunt acele rânduri scrise cu întreaga ființă, cu această asumare a breșelor și contopirea lor în emoții puternice.

Îmi plac mult expresii ca:
„sunt cusută într-o piele străină”

&

„ carnea se schimbă eu nu merg pe poteca de sânge”

&
„ prin piele-mi ies toate fantasmele despre care n-am scris”


Cu admirație,

George Floarea
0
@ioana-geacarIGIoana Geacăr
Andrei, dacă se văd planurile e bine, secvența strălucitoare e de efect.

Emil, ai dreptate, ar fi exces, am să scot prima imagine.

Tamara, mulțumesc pentru stea si urări, să ai și tu poezie inspirată tot anul și mai încolo!

Marius, mă onorează rezonanța ta și aprecierea!

Șerban, firul e tors repede, trebuie trăit la fel și perceput cît se poate mai mult!

George, poemul e sau trebuie scris cu toată ființa , asta e cea mai buna definiție pe care ai dat-o. (Sigur, e loc de nuanțări întotdeauna !)


0