vitralii

un poem bun. cautam in noi pe cineva sa ne tina de urat si totul se amesteca, compunem asa chipuri cu bucatele de sticla colorata. cu toate ca-s simptici si morti de spaima, in inteleg sobolanii. cred ca i-ai pus ca un efect invers al poyei, in care probabil e linia de intoarcere din final, buna imagine. in rest imi place mult praful vitraliilor care se mesteca in bolul urias, la fel si urma de intoarcere. inima mi se prelinge pe trup suna cam sirops, as rescrie altfel.

azurul ilustratiei indca o nevoie de evaziune spre un spatiu pur,departe de o lume \"pestiféré\"(aluzii livresti ori picturale nespus de sugestive ne trimit la existentialisti si suprarealisti)
O advarata fobie \"au mal du siècle\" poetul întoarce un timp spatele la vidul existential si feroce care o înconjoara,o sufoca...
în spatele cuvintelor se ascunde o durere sfâsietoare,stranie,o imensa rana secreta...
masa vaporoasa a seninului celest este scutul în spatele caruia poeta poate respira,renaste departe deemotiile tragice si dezechilibrante...

frumoasă interpretare ai dat.
si ai dreptate, expresia aia sună siropos, multumesc pt sfat

Prea tehnic. Prea scris dupa rigorile artei. \"cu gurile alungite sub formă de țipăt\" - interesant de analizat - cititorul vede deja o pictura (eu - pe Dali). Nu se simte nimic viu aici - parca versurile astea au inghetat si ca niste artere, nu mai pompeaza viata poemului.
Sa aveti pace,
Dancus

Angela, probabil năzuim spre locul din care ne-am rupt să cădem în ființă! :)

Doru,
de fapt m-am gîndit la \"ȚIpătul lui Edvard Munch, mă obsedează dacă l-am multiplicat... Mulțumesc de semn!

să ne ferim să vorbim de frînghie în casa spînzuratului. simt cum unii dintre noi se gîndesc deja să-i încerce trăinicia...aluziile la munch sînt evidente...
respect!

Tudor,
am găsit din întîmplare (ca-n filme!!!) o expozitie virtuală cu acest subiect chiar in dimineata cînd ți-am citit comentariul, iata: http://www.acegallery.net/artistmenu.php?Artist=4#
Îți doresc să visezi mult mai frumos. Și să mai vii cu poeme, asa cum a fost ultimul, conectat la pc :)

uneori in tipatul lui munch, este un pictor ce-mi urmareste mersul....astfel poemul tau mi s-a parut deosebit de inspirat, atit de trait, sper ca nu ai ajuns aproape de cupolele acelea de ginduri, unde te pierzi daca durerea intre talpa si pamint e prea mare

trăit? E bine așa.Cu gînduri vechi, altele noi.