Poezie
Dublul nu mă iubește!
1 min lectură·
Mediu
Mă rostogolesc ca un grăunte
din penelul lui Van Gogh
în mișcarea circulară
atât de plăcută zeilor.
Îmi tot potrivesc
lucrurile
în cameră
după direcția din oglindă,
orice scamă,
o cută a rochiei,
cu tăișul în sus,
sau în jos,
într-o parte.
Când cred
că sunt perfectă, haha-
o furtună strică tot,
aici sau acolo.
-Timpul meu nici n-a fost
și s-a dus-
sunt doar un grăunte maroniu murdar și stupid.
Târât și terestru.
N-am avut când
să mă uit
cu atenție la mine
să zic că mă simt
ca și când aș prețălui
fiecare celulă.
O oglindă bătrână ca lumea
se holbează cu mine
la mine.
Acolo sau olocA
până când una din
noi
va intra.
Mă doare
dar nu vreau să vă spun nimic.
De-a naibii!
0138.663
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Geacăr
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat