nepăsare umblătoare

mie mi-a plăcut poezia aceasta cu povești bipede și cămăși de forță scrobite, ultimul vers are un zâmbet al lui care dă întregului text o normalitate ce e departe de a fi plată, cred că e primul text scris de tine pe care îl citesc dar cu siguranță voi mai reveni,
la bună citire, salut

ok. dar si barbatilor le plac pantofii de lux. asa ca, daca tot ti-ai lasat pielea pe coclauri, de ce nu ar fi urmatoarea ta poezie scrisa dpdv al unui barbat?!

e bine asa?

still myself

ioana barac grigore
Facă-se voia ta!
(\"Accept provocarea\" hehe...ești o femeie așa cum îmi place mie sa văd...)

este o antologie, o erată cu tot dichisul! parcă văd mersul în zig-zag al trăirilor tale. un text amuzant, un fel de râsu`- plânsu`, marchează trăiri îmbrăcate în cămăși de forță, ideile curg cu multă ușurință definindu-ți sensibilitatea poetică. felicitări!

regasesc in poezia ta ganduri de uitare, de nepasare si totusi ale unui politist al vremii obosit ce nu se poate opri ... sunete afone ce iti macina auzul si priviri sumbre , oameni pavati cu povesti fara de sfarsit iti taie calea si tu incerci sa le dezlegi...esti mai mult decat o enciclopedie de vieti...un psiholog inrait ce urmareste neincetat forme bipede cu vieti plictisitoare , pline de durere ,aroganta , nepasare , mor oameni in jurul lor iar lor nu le pasa... si tu ... obosesti treptat dar ai puterea de-a renaste cu glas neincetat...fara cuvinte...

e vorba despre napasaren dar sentimentul general este ca iti pasa pana la iritare...iar versul final (cel mai reusit) de azvarle in victimizare : \"sunt femeie, nu?\"

Catalin Bizdadea nepăsarea umblătoare e jos în stradă...e a celor de care ne lovim trecând...
îmi pasă până la strigăt...și mă rezum să scriu,crezi?

de când stai tu la 6, mă? tu nu stai la parter? ce dracu!

ioan albu

sincer, stau la 1...La parter este unii care au \"țară\" și le miroase frumos orice pun în tigaie, că e de la sursă...
La etajul 6 beau cafea în Dorobanți...ata ete!

nepasarea ne face mai mamiferi decit eram!

cu respect Viku

eu cred ca nepasarea ne face mai coniferi, nu mai mamiferi... la asta te-ai gandit?

steelu, cine mai e si d.alex? sper ca nu sunteti sectanti... :(

astept pe urmatoarea!

ti-ar fi mult mai simplu sa iesi si sa tipi, dar e mai bine ca stai si scrii, pentru ca scrisul e un al saselea simt, o sinteza a tuturor celorlalte, de asta ai putut spune ca
\" orice anonim e o poveste bipeda\". Multi anonimi, multe povesti bipede, lumea este o antologie de antologii umblatoare si...nepasatoare.Poezia ta vrea sa spuna exact ceea ce spune...si spune tare bine!

Excelenta. Duelul pasare-nepasare pare mult mai inofensiv de la etajul 6...
Mai trec precis.

Fiecare este mult prea ocupat cu propriile dureri de cap. Daca vad un om agitandu-se pe strada, nu am sa ma amestec tocmai pentru ca nu stiu despre ce este vorba. Daca pot deduce si il pot ajuta cu ceva, probabil ca imi las in pace treburile si vad ce pot face. Dar asta deja cere timp, ceea ce nimeni nu mai are. decat sa pierd jumatate de ora numai incercand sa il fac pe om sa vorbeasca cu mine, mai bine pierd cel mult 2 minute cat trec nepasatoare pe langa el. Pentru ca timpul meu este limitat si nu imi permit sa il risipesc pe fapte umanitare. Si nu suntr singura care gandeste asa, pentru ca ne aflam in mijlocul unei ere glaciare a relatiilor dintre oameni(nu e ideea mea).
Fiecare are altceva mai bun de facut. Si eu, desi e posibil sa ma chinuie curiozitatea putin.
Poezia mi s-a parut o incercare de a atrage atentia asupra nepasarii, intr-o forma placuta. in fata fiecarei povesti bipede, noi toti ne uitam la pantofii de lux.

Ramona,
asta era și ideea...în fața fiecărei povești bipede sau a oricărui nebun care se agită în stradă, noi toți ne găsim vitrinele cu pantofi de lux...la care să privim

sunt femeie,nu? e cam ce-mi spun eu uneori cand am chef sa ma hilizesc:sunt o doamna, ce p..da masii...iar cand n-am chef sa ma hilizesc imi aduc aminte,,,ca habar n-am sa asortez bijuurile,,,si ca numa in blugi ma simt ok,,,si totusi,,sunt femeie, nu?