Penițe, penițe.
te zgârii în cuvinte
te mișcă iarași dorul
de drag să te alinte.
Penițe, penițe.
cu dragostea tăcută
cu haina ta de lână
te faci ușor plăcută.
Penițe, penițe.
Cu
Tu, ți-am spus pe la prânz
În altă parte trupul tău
Odihnă să-și împartă.
Că dacă nu, ți-am spus și-atunci,
Își va găsi mormântul ud
În mizeria de apă.
N-ai ascultat și uite-n duș
Stăm
Cu două mâini stângi îmi dau peste o față
Pe care nu o recunosc
De când mă știu.
Îmi plâng dulcii nervi de alge lăsată
În tristul cântec
Al marelui meu gând.
Îi strig pământului
eu te
Cea de-a XV-a ediție a Festivalului de Jazz de la Gărâna a fost unul din evenimentele mult așteptate de iubitorii jazzului. Ca și în ceilalți ani, ghidul muzical al festivalului a fost Florian
Între pereții sfințiți
de sute de ani
îmi pare rău pentru păcate.
am uitat de mult timp
că viața toată trebuie
să fie mai mult
decât o sumă de lucruri
din care încep să scad
când
Dacă m-a surprins năvală
Amețit de vechi argile,
Să nu cer dar socoteală
Umbrelor de sclifosile?
Să nu cer dreptul la ceartă
De la cel pe care-l plimb
Dintr-o poartă într-o poartă
Într-un
Auzi cum gândurile freacă
prin craniul meu curenți de nervi
și cum stârnesc furtuni celeste
pe bolta craniului de mine?
Auzi cum carnea mi se-ncruntă
peste sprâncenele de iarbă
și cum mă dor
Mi s-a părut c-aud o mână
care mă cere printre case
s-așez podoaba mea nestinsă
de turnurile tale arse.
și ochii rostogol pe drum
văd tot pământul greu de cum
o mână-ntinsă îmi tot
În craniul meu te-așezi mai blând
și iei o pensulă în mână
tot cerul mi-l pictezi în alb
cu un nebun și o nebună.
Știu c-aș putea să te opresc
măcar când mă pictezi cu fum.
dar nu-s eu
Mă plimb printre sertarele uitate
deschise până la limita poeziei contemporane.
Nu vreau să intru-n ele, fac numai o plimbare,
fidel sunt uitării comune
în care mă scald cu colegii de
iubirea mea e tristă uneori
și plânge că îmi pierd prea mult viața
printre lucruri care oricum se scurg.
Iubirea mea se stinge uneori degeaba,
moare în bătrâna ei tristețe
cu lumânări și
prin sângele scurs pe fața lovită
urme de praf de fugă nebună
cresc amețite.
îmi strig nevoia de judecată dreaptă:
că am iubit
nu vreau sa fiu iertată.
cu picioarele
pieile mi se adună
lângă ochii mici și chiori
un zâmbet păstrat,
o scuză mai puțin
ar fi schimbat
nu prea mult lucrurile.
***
undeva în mine râde amintirea
unei guri tinere
îmi țipi în urechi durerile lumii
te lași să cazi și mă obligi
să te ridic.
îmi sângerezi în haine.
așa-ți cunosc mai bine
viața de martir.
mă duci să văd cum lumea
lumea fără tine
e
Jazzul este o muzică umană, în care trupul și sufletul reprezintă un întreg. El poate fi simțit de oricine,dar nu oricine îl poate cânta. Jazzul cere implicare totală. Un interpret care nu se
e o zi atât de frumoasă.
îmi plimb obrajii prin vântul viu
care azi mă iubește
în plină dimineață.
e o zi așa de grozavă
soarele e altul cu mine
și parcă mă cheamă la o cafea
matinală, când
stai drept
să ard corect din tine
ceara pe care o vreau
într-o formă
urmărită de mii de singurătăți.
adună-te în fața mea și nu risipi
nici o bucată din tine.
dă-mi toată ceara ta
și voi
dintr-una din camerele mele
iese azi
un om nou.
își deschide brațele spre afară
nerăbdător să primească orice ar veni.
e același care în urmă cu trei tristeți
intra într-una din camerele
vezi că de-abia merg
și totuși îmi pui peste drumuri
cuvinte pe care nu le înțeleg
niciodată la timp.
dacă încerc să le ocolesc,
inventezi altele
și mai mari de care și mai
într-o zi și-au luat rădăcinile
pe spinare
și au pornit spre mine
lăsând pădurea blestemând
în urma lor.
Mi se adunau copacii
în jur ca la o mare cădere
și eu mă adunam în jurul lor
în
Miroase altfel mica noastră casă.
Și paturile parcă s-au schimbat puțin.
*
Suntem aceiași doborâți de toată
viața pe care ne-o zidim.
**
***
Ferestre lasă un soare nou să bată
Ce om mai
Mă uitam și eu ca tot omul
pe cerul care părea să fie
nici mai mult nici mai puțin
decât gazda unei viitoare
minuni.
O lebădă neagră, ieșită din adâncurile lacului ascuns privirilor mele.
În mijlocul primei zile transpuse
din plinăvară
văd lucrurile mult mai clar:
oamenii cu care mă văd zilnic
iubirile pe care le mai adun uneori
visele pe care mi se pare că le am
toate
CR