Jurnale

Cu două mâini stângi îmi dau peste o față Pe care nu o recunosc De când mă știu. Îmi plâng dulcii nervi de alge lăsată În tristul cântec Al marelui meu gând. Îi strig pământului eu te

CRCojocaru Ramona

0

0

Cea de-a XV-a ediție a Festivalului de Jazz de la Gărâna a fost unul din evenimentele mult așteptate de iubitorii jazzului. Ca și în ceilalți ani, ghidul muzical al festivalului a fost Florian

CRCojocaru Ramona

0

0

Între pereții sfințiți de sute de ani îmi pare rău pentru păcate. am uitat de mult timp că viața toată trebuie să fie mai mult decât o sumă de lucruri din care încep să scad când

CRCojocaru Ramona

0

0

Dacă m-a surprins năvală Amețit de vechi argile, Să nu cer dar socoteală Umbrelor de sclifosile? Să nu cer dreptul la ceartă De la cel pe care-l plimb Dintr-o poartă într-o poartă Într-un

CRCojocaru Ramona

0

0

Auzi cum gândurile freacă prin craniul meu curenți de nervi și cum stârnesc furtuni celeste pe bolta craniului de mine? Auzi cum carnea mi se-ncruntă peste sprâncenele de iarbă și cum mă dor

CRCojocaru Ramona

0

0

Mi s-a părut c-aud o mână care mă cere printre case s-așez podoaba mea nestinsă de turnurile tale arse. și ochii rostogol pe drum văd tot pământul greu de cum o mână-ntinsă îmi tot

CRCojocaru Ramona

0

0

Mă plimb printre sertarele uitate deschise până la limita poeziei contemporane. Nu vreau să intru-n ele, fac numai o plimbare, fidel sunt uitării comune în care mă scald cu colegii de

CRCojocaru Ramona

0

1

prin sângele scurs pe fața lovită urme de praf de fugă nebună cresc amețite. îmi strig nevoia de judecată dreaptă: că am iubit nu vreau sa fiu iertată. cu picioarele

CRCojocaru Ramona

0

2

pieile mi se adună lângă ochii mici și chiori un zâmbet păstrat, o scuză mai puțin ar fi schimbat nu prea mult lucrurile. *** undeva în mine râde amintirea unei guri tinere

CRCojocaru Ramona

0

0

îmi țipi în urechi durerile lumii te lași să cazi și mă obligi să te ridic. îmi sângerezi în haine. așa-ți cunosc mai bine viața de martir. mă duci să văd cum lumea lumea fără tine e

CRCojocaru Ramona

0

1

În mijlocul primei zile transpuse din plinăvară văd lucrurile mult mai clar: oamenii cu care mă văd zilnic iubirile pe care le mai adun uneori visele pe care mi se pare că le am toate

CRCojocaru Ramona

0

0

am uitat mai multe lucruri de cânt te uiți între ochi și uiți și tu mai multe lucruri nu te uiți să nu te-ngropi. hai. curaj. îți zic în sine dar curajul nu-i al tău te privesc nu ți-e

CRCojocaru Ramona

0

0

Uneori îmi place să cred că cineva de pe pământ îmi simte lipsa. Azi cred că e cineva din Alaska. Amândoi, complicați de treburile zilnice, ne refugiem noaptea în brațele imaginare ale

CRCojocaru Ramona

0

0

prea plinul țipă printre golurile mele. observ cum se scurge prin mine ploaia pe care voiam să o primesc, viața pe care o visam din obișnuință. prea plinul se plimbă printre golurile

CRCojocaru Ramona

0

3

din tine am să fac o plăcintă cu gust de casă curată să îmi pot închipui că o iubești pe undeva. din tine am să fac un ștergar și am să te înfășor în jurul lui să nu îi fie frig, să nu

CRCojocaru Ramona

0

4

Þi se sfiesc mușchii pe oase cu ochii verzi de piele-ntoarsă tu nu te rătăcești prin case tu nu te răcești prin casă. te-nchini în glumă doar la mine cu buze roz de piele-ntoarsă tu nu te

CRCojocaru Ramona

0

0

pe la colțuri găsesc pânze de păianjen și câte unul uscat și negru uitat de timp care ne-a urmărit pe amândoi acum ceva vreme și a spus indecent totul fiecărei gâze înainte de servire. ce

CRCojocaru Ramona

0

6

stau în casa mea sigură din cartierul meu sigur în țara mea sigură. oamenii de la știri vorbesc grav despre nu știu ce situație gravă pe care eu o judec la o cană de lapte de pe locul meu

CRCojocaru Ramona

0

3

Pentru că încercarea de a-mi trece numele în istorie pare să eșueze iar șansele ca eu să devin cineva sunt tot mai mici de la zi la zi am hotărât să mă urc pe o grămadă de pietre numai înalt să

CRCojocaru Ramona

0

4

Uite că a trecut atâta timp de când nu s-a mai scris în jurnalul ăsta. A, nu eu nu sunt tipul care a scris până acum. Săracul, a mai dus-o doi ani. O poveste într-adevăr tristă. Adevărul e că eu nu

CRCojocaru Ramona

0

3

războiul se terminase așa că nimeni nu mai avea ce căuta pe front. ciuntite, armatele se întorceau obosite, după secole de război. lângă o casă spartă, o bicicletă, singura care nu

CRCojocaru Ramona

0

1

Ideea era să rămânem împreună, ca lumea să ni se închine și să se sperie că am crescut mari. Și după ce s-ar fi întâmplat asta, fiecare să își vadă de drum și să râdem că avem nervii mai

CRCojocaru Ramona

0

8