Relație imaginară la distanță

Uneori îmi place să cred că cineva de pe pământ îmi simte lipsa. Azi cred că e cineva din Alaska. Amândoi, complicați de treburile zilnice, ne refugiem noaptea în brațele imaginare ale persoane râvnite din celălalt capăt al lumii. Apoi, după ce ne spunem că ne vom găsi -deja a devenit un ritual de trebuie să plec îmi pare rău- ne retragem serioși și fără nevoi sufletești fiecare în lumea lui de drept.