Black coffee

Caraghioasă rău, Ramona! Trebuie să dăm cu insecticid.
Dar așa caraghioasă cum e, îmi place!
(Vezi că pun acum și diacriticele...datorită observațiilor tale.)
Cu drag,

Dam cu insecticid de \"pamplezir\"...ca toate gazele sunt moarte de foarte mult timp. Le intrec cand vine vorba de vesnicie. A mea e mai mare decat a lor.

Draguta viziune. Dand cu tarnul pe la colturile tavanului afli paianjeni mumificati de plictiseala, si-ti dai seama ca te-au spionat exact atunci cand faceai toate cele.

In plus, acesti paianjeni voyeuristi simteau nevoia sa te barfeasca, vorbindu-te de rau gazulitelor terifiate mai ceva ca la un SAW 3 cu arahnide, in timp ce le impachetau in matase la moda.

Dar aceste istorii lubrice cumva le amanau moartea, intr-un fel de 1001 de Nopti cu seherazade cosmaresti si ocelli bulbucati, care servesc victimelor povesti senzuale pentru a le fragezi sucurile.

E o tema de roman, Ramona! Dezvolt-o, nu pierde ideea.

P.S. Acum ca ti-am facut un asa comm dragut, ma lamuresti in privinta simbolisticii secrete a fotografiei tale?

Cartarescu are un roman facut in rama, R.E.M. in care un paianjen urmareste actiunea din camera in care se afla. E dragut. Cam pentru femei insarcinate, dar dragut. Cam de aici a venit ideea. Si voiam sa continuu cu o strofa in care gazele se lasau mancate, distrate de povestile pe care le spunea paianjenul. Dar am renuntat si vad ca totusi ai citit printre randuri ideea asta. Acum ma felicit ca am renuntat la strofa, pentru ca as fi repetat ceva ce deja se intelegea.
Cat despre fotografie, am mai spus-o: este pianistul Abdoulaye Diabate, din Trio Kora. Nu cred ca am dreptul sa folosesc imaginea lui, asa ca in curand o voi schimba cu alta imagine. Mersi de citirea corecta.

da. o poveste cam caraghioasa. ma asteptam la un final mai istet. adica ideea e isteata insa la nivel estetic e slabuta.

Te invita la o cafea , iti povesteste ce si cum si te mananca la micul dejun! Mie mi se pare trisc daca nu cumva chiar tragic! Si pana la urma profund uman!