Mănăstire-ntr-un picior

Între pereții sfințiți de sute de ani îmi pare rău pentru păcate. am uitat de mult timp că viața toată trebuie să fie mai mult decât o sumă de lucruri din care încep să scad când dispar de lângă mine toate motivele. unul câte unul, devorate de cruzimea bătrâneții mele, își iau lumea-n cap și mă lasă singur, disprețuitoare, în omenescul meu curgător.